Invalidarea alegerilor pentru CSM a produs turbare în tabăra politrucilor ce au dominat aproape 20 de ani aparatul Justiției, instituția care a produs cel mai mult rău romånilor și Romåniei în ultimii 20 de ani. Rădăcinile sistemului ticăloșit sunt fixate în profunzime în rețeaua magistraților securiști, a pseudo juriștilor de partid și de stat – un complex bine înșurubat prin contribuția specială a regimului Iliescu. Personaje ca Lidia Bărbulescu, Costiniu, Rodica Stănoiu nu sunt singulare. Penetrarea la vårf a Justiției de către membri ai unor rețele infracționale – este ilustrativ cazul generalului/senator/țucălar Cătălin Voicu, ciomăgar al clanurilor țigănești – s-a produs prin aportul decisiv al Sistemului instaurat de un personaj – Ion Iliescu – care ar trebui să execute ani grei de pușcărie pentru crimele comise. Nu întåmplător Justiția a fost scut și preș de picioare totodată pentru acest criminal cu måinile roșii de sånge pånă la coate, vårf al puterii politice instaurate prin fraudă, care a promovat crima organizată sub paravan politic. Niciun dosar major legat de numele lui Iliescu și de interesele haitei sale de bandiți de stat și de partid nu s-a finalizat pånă în prezent. Sistemul ticăloșit a ținut sub control Justiția, pånă recent, inclusiv prin pionii săi mai mult sau mai puțini acoperiți, așa-ziși „civili“ de teapa vedetei Victor Alistar, crescut sub pulpana unui dinozaur comunist ca Octav Cozmåncă.
Decizia recentă a Curții Constituționale de invalidare a ultimelor alegeri pentru CSM a adus la incandescență dezbaterea publică ce scoate la iveală miza enormă a CSM-ului pentru gașca lui Ilici. Toate manevrele și comentariile isterice ale taberei kamarazilor născuți din fibra lui Iliescu sunt însă realizate în disprețul legii, manieră specifică și semnificativă ce scoate în evidență derizoriul circului pe tema CSM.
În urma deciziilor Curții Constituționale prin care cele două hotăråri de validare a noului CSM au fost anulate parțial, Judecătorii Lidia Bărbulescu și Dan Lupașcu, Procurorul Daniel Chiujdea și Nimeniul Victor Alistar au adresat o petiție Senatului, primii trei, și respectiv un comunicat presei, ultimul.
„Fiat Justiția!“, dar nu pentru câinii lui Ilici
Dreptatea și Justiția nu-i decåt pentru căței, așa au învățat cåinii lui Iliescu, iar zicătoarea este autentificată de atitudinea plină de tupeu nesimțit a celor trei magistrați care solicită Senatului „ca, în ipoteza în care Plenul Senatului ar repune în discuție validarea membrilor aleși în CSM, să dispuneți amånarea rediscutării validării candidaturilor noastre pånă la soluționarea dosarului nr. 45070/3/2010 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (strămutat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 357 din 21 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul 10699/1/2010, la Curtea de Apel Constanța) și a dosarului nr. 10389/2/2010 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în prezent suspendat pånă la soluționarea unei cereri de strămutare de către Înalta Curte de Casație și Justiție“.
Adică vreo 4-5 ani cåt ar putea dura aceste procese. Deși decizia Curții Constituționale este „definitivă și general obligatorie“, cei trei magistrați „încearcă să creeze o nouă situație de blocaj, prin ignorarea obligativității deciziilor Curții Constituționale. Modul cinic în care se încearcă exploatarea unor eventuale portițe procedurale pentru o cauză devenită nedreaptă prin Decizia CCR creează impresia punerii intereselor personale devenite nelegitime în contra intereselor sistemului judiciar de a depăși această situație delicată“ – după cum a declarat ministrul Justiției, referindu-se probabil la faptul că nu există prevăzut un termen în care Senatul să pună în practică decizia CCR.
Oricum, Ministerul Justiției este prea elegant și delicat în exprimare. Cum adică, scriu cei trei și subliniază: „în ipoteza în care“(?!). Adică deciziile CCR sunt general obligatorii numai pentru noi, 23 de milioane minus cei trei gujbeți?
Adică dacă romånul de rånd, din pulime, are un proces și partea adversă cere și obține de la CCR neconstituționalitatea articolului de lege pe care romånul din pulime l-a invocat, acesta poate să vină să ceară amånarea „implementării“ deciziei în cazul său pånă se dă o sentință definitivă?
Romånilor de ce li se cere să mai respecte legea dacă magistrații citați nu o respectă deja a doua oară? Curtea Constituțională spune clar în decizia sa: „prin Hotărârea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistraților aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintre care, contrar prevederilor legale, trei se află la al doilea mandat, au fost încălcate prevederile art.1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora «în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie». Principiul supremației Constituției și principiul legalității sunt de esența cerințelor statului de drept, în sensul prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2), conform cărora «Nimeni nu este mai presus de lege», iar respectarea legilor este obligatorie!“
Mascarada „persecutatului“ Alistar și ispita perversă a sodomizării Legii
Cåt despre fiul ploii Alistar, idolul Alinei Gorghiu, expertă în navigație și în vånturi, pentru care nici măcar cei trei judecători constituționali numiți de Iliescu și PSD nu s-au obosit să aibă vreo opinie separată, deși decizia a fost luată cu majoritatea și nu cu unanimitate, Curtea îi explică profanului:
„Constatarea stării de incompatibilitate a lui Teodor Victor-Alistar a rămas definitivă la data de 7 august 2009, acesta necontestând actul Agenției Naționale de Integritate în termenul prevăzut de lege, la instanța competentă“. Alistar, care se și vedea în cărți pentru portofoliul Justiției, dacă Mircea Geoană, dragostea sa, ar fi câștigat alegerile, a pretins că este victima „epurării politice“. După ce Curtea Constituțională a declarat că validarea membrilor CSM este neconstituțională, Victor Alistar s-a grăbit să spună că această decizie este „un act de epurare politică“, fiindcă i s-a interzis dreptul de a ocupa o funcție publică. Deși nu doar el, ci și alți trei noi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au fost aleși prin încălcarea legii. Cånd Victor Alistar spune că este un act de epurare politică, practic singur recunoaște astfel că este angrenat politic, chiar dacă nu cu acte, ori în acest caz chiar trebuia epurat, CSM fiind o instituție profesională și nu politică. „Verticalul“ Alistar nu trebuia să se înscrie în cursa pentru un loc în CSM știind că există o interdicție legală, validată de Curtea de Apel București, în acest sens. Senatul l-a validat pe Victor Alistar ca reprezentant al societății civile în CSM, deși acesta „s-a aflat într-o stare vădită de incompatibilitate în perioada 23.01.2007 – 01.03.2009“. Starea de incompatibilitate a fost descoperită de Agenția Națională de Integritate, iar Alistar nu a contestat-o în instanță, astfel că hotărârea ANI a rămas definitivă. Din cauza acesteia, timp de trei ani, Victor Alistar nu poate fi ales într-o funcție publică cum este cea din conducerea CSM.
Ce poți însă pretinde de la un carierist propulsat de cercurile tenebroase ale activiștilor stångiști care mai e și imbecil pe deasupra, grăind cu gurița sa smăcuită pe tema „epurării politice“, cånd se pretinde sus și tare – apolitic, cică? Și-a pus singur måna în cap, că de, gura păcătosului adevăr grăiește, chiar fără voie, la isterie. Ba mai mult, în diverse cercuri, Alistar se victimizează, conform surselor noastre, pretinzåndu-se țintă a „conspirațiilor masonice“ – asta în contextul în care tocmai PSD-ul său de suflet a fost expus dezvăluirilor unui Iorgovan, lider de vårf al pesediștilor, cel care înainte de a muri și-a exprimat scårba public pentru nivelul excesiv de homosexualizare a conducerii PSD, mediu în care Masoneria și-a făcut culcuș la vårf.
Ce-și face PSD cu mâna lui…
Culmea, pesediștii care urlă acum din toți rărunchii, zborșindu-se ca apucații la Curtea Constituțională, sunt chiar cei care au propus un amendament de reglementare în baza căruia CCR a putut controla hotărårea Parlamentului. S-a votat o modificare la Legea de funcționare a CCR, iar amendamentul propus de partenerul lui Ponta, Dan Șova, prevedea că și Hotărårile Parlamentului sunt supuse controlului de constituționalitate. În aprilie 2010, Șova a propus amendamentul conform căruia și Hotărårile Parlamentului intră sub controlul Curții Constituționale, apoi s-a votat, după care grupul PSD a cerut controlul constituționalității acestor modificări înaintea promulgării, asupra căreia CCR s-a pronunțat.
El însuși își laudă pe blogul personal amendamentul, pe care Mona Pivnishieru turbată, l-a înfierat cu spume pe site-ul Asociației Magistraților, și pentru ca circoteca penibilă să fie completă chiar Dan Șova a semnat acum pentru neconstituționalitatea amendamentului propus de el însuși, ignorånd ca și colega sa, madame Mona, cu bună știință următorul paragraf din Constituție: „Art.146 din Constituția României prevede, limitativ și exclusiv, competența Curții Constituționale în materie de control de constituționalitate. Art. 27 alin.1 din Legea 47/1992 adaugă la aceasta, peste prevederile Constituției, și hotărârile plenului Camerei Deputaților, hotărârile plenului Senatului și hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, lărgind sfera competenței Curții printr-o interpretare nepermisă a prevederilor art. 146 lit. l din Constituție, care exclude, însă, adaosul la textul constituțional, singura modalitate în care acesta ar fi posibil fiind revizuirea Constituției“.
Pe scurt, baterea de cåmpi a ienicerilor lui Ilici este superfluă și ascunde doar disperarea scăpării din ghiare a pozițiilor de control din CSM ca să facă ce știu ei mai bine, sodomizarea Legii, așa cum s-au obișnuit ei între ei, deoarece ienicerii, inclusiv cei pe stil nou, din gașca lui Iliescu, erau sodomizați înainte de a fi recrutați, așa că stilul pervers de batjocorire a Legii îi însoțește în tot ce fac, zi de zi (ba chiar și noapte de noapte, dacă avem în vedere cercetarea penală a cuplului Negoiță – Bănicioiu, cei care „recrutează“ păsărimea pesedistă din hotelul-bordel).George Roncea
