Primele zile insorite dintr-o primavara mult asteptata au adus, in viata noastra muzicala, sarbatoarea unui moment aniversar incarcat de semnificatii si rememorari – aristocratul pianisticii romanesti, maestrul Valentin Gheorghiu, a implinit, in 21 martie, frumoasa varsta de 75 de ani, marcand, totodata, printr-un concert extraordinar sustinut in compania Filarmonicii bucurestene, sase decenii de la debutul sau solistic alaturi de acelasi prestigios ansamblu, la pupitru fiind, pe atunci, un alt senior al artei noastre interpretative – dirijorul George Georgescu. De aceasta data, orchestra s-a aflat sub conducerea oaspetelui german Felix Krieger care, la doar 30 de ani, este recomandat de o -carte de vizita- de invidiat, incluzand colaborari cu celebritati precum Claudio Abbado sau Seiji Ozawa, prezente in festivalurile de la Salzburg sau Aix-en-Provence, specializandu-se, dupa cum se pare, mai curand in muzica de opera. Parca pentru a confirma aceasta idee, programul romantic propus in seara de 19 martie a debutat cu uvertura la opera -Eurianthe- de Weber, cuprinzand insa, in partea a doua, Simfonia III de Brahms, opusuri abordate cu aplomb si entuziasm, dar cu o gestica destul de schematica, fara o independenta reala si eficienta a bratelor.
Dar trebuie sa recunoastem ca toate acestea au trecut pe un plan secund, pentru ca atentia intregii asistente s-a indreptat catre pianistul Valentin Gheorghiu care, intampinat cu prelungi aplauze, a interpretat Concertul nr.1 de Mendelssohn-Bartholdy, partitura care i-a permis din plin sa-si puna in valoare sensibilitatea romantica, echilibrul si tuseul cald, jocul suplu pe claviatura intr-o coloristica bogat nuantata, elemente ce l-au impus, de-a lungul stralucitei sale cariere, printre astrii muzicii veacului XX, implinite si redate acum, la inceput de mileniu, cu acelasi firesc incarcat de sinceritate, cu aceeasi dragoste cu care se confeseaza prietenului sau de o viata – pianul – oferindu-ne noua, spectatorilor, repere artistice de o sinceritate si o frumusete cuceritoare. Cu zambetul sau binecunoscut, cu alura eleganta neatinsa de trecerea anilor, Valentin Gheorghiu a primit apoi aplauzele melomanilor care, trecand peste dezavantajul audierii concertului in Sala Palatului (regretand ca evenimentul nu s-a desfasurat la Ateneu, in ambianta rafinata ce confera si un alt confort estetic atat interpretului, cat si ascultatorului), l-au ovationat minute in sir.
Cu siguranta insa, prezenta sa pe podiumul Salii Palatului i-a amintit maestrului si succesele rasunatoare repurtate la fiecare editie a Festivalului Enescu, dar si memorabila intalnire cu dirijorul Seiji Ozawa care, in septembrie 2001, impreuna cu Ioan Holender, directorul Staatsoper Viena, a -pus la cale-, chiar in acea seara de neuitat, viitoarea sa colaborare cu pianistul roman, concretizata in 15 noiembrie 2002 – un vis devenit realitate pentru maestrul Valentin Gheorghiu, care a considerat concertul sustinut sub bagheta magica a -vrajitorului- japonez o adevarata incununare a carierei sale indelungate, ce s-a desfasurat pe toate meridianele lumii, alaturi de orchestre vestite, sub baghete din galeria -celor mari-, printre care Georges Pretre, Kurt Masur, Rafael Kubelik, Antal Dorati, Constantin Silvestri, Sergiu Comissiona, precum si Cristian Mandeal sau Horia Andreescu. Si totusi, faptul ca Ozawa a dorit sa cante impreuna in acel memorabil concert a reprezentat poate cel mai frumos dar pe care l-a primit vreodata.
Senin, calm, de o modestie devenita celebra, inconjurat cu dragoste de numerosi admiratori si prieteni, rasplatit cu aplauze entuziaste si flori, dar si cu un -La multi ani- sincer din partea tuturor celor care se bucura, de 60 de ani, de generozitatea talentului sau, Valentin Gheorghiu si-a serbat ziua de nastere in fata pianului, mangaind clapele cu aceeasi emotie ca in acea seara in care, la doar 15 ani, aparea pentru prima oara in fata publicului, sub cupola Ateneului. Daruit muzicii pe care a slujit-o in cel mai pur sens al cuvantului, maestrul se gandeste, deja, cu emotie, la urmatorul moment de referinta din acest an, concertul pe care il va sustine in cadrul Festivalului Enescu – editia 2003. Deocamdata insa, a doua zi dupa acest concert, cu acelasi program, pianistul Valentin Gheorghiu a plecat intr-un turneu la Russe. Multumindu-i pentru miile de clipe de incantare spirituala, de elevata frumusete pe care ni le-a daruit constant, incepand din 1943 si pana astazi, impreuna cu toti cei care il pretuiesc pe interpretul si omul Valentin Gheorghiu, ii uram si noi -La multi, multi ani!-.
