Asistăm în aceste zile la o bătălie fără precedent între Premier şi Preşedinte. Miza este una de putere, dar instrumentele folosite au atins pragul ultim. Disputa se dă pe marginea prevederilor constituţionale. Băsescu a descoperit că poate participa la şedinţele de guvern şi o face într-un mod abuziv. Dacă Iliescu ar fi făcut aşa ceva pe vremea lui Năstase sau Văcăroiu, Monica Macovei ar fi intrat în greva foamei, iar Alina Mungiu şi-ar fi dat foc în semn de protest. Acum nimeni nu scoate o vorbă, o parte a aşa-zisei societăţi civile fiind ocupată cu lustruitul pantofilor prezidenţiali. Atitudinea acestora îmi aduce aminte de perioada de armată când în lipsa cremei de ghete, foloseam scuipatul propriu şi mâneca de la haină. Drept e că ieşea un lustru meseriaş…
De ce ar fi nevoie de intervenţia societăţii civile? Pentru că a rămas singura instituţie cu o umbră de credibilitate pentru opinia publică. În mod evident, Constituţia României nu-i îngăduie Preşedintelui României să intre cu bocancii peste separaţia puterilor din stat. Dar Legea Fundamentală pare facultativă pentru şeful statului. Nu semnează revocarea unor miniştri, în ciuda deciziei premierului Tăriceanu, pentru că în mintea lui, Traian Băsescu îşi închipuie că are dreptul să o facă. Orice expert în drept constituţional poate spune că cea mai flagrantă încălcare a Constituţiei nu este faptul că s-a urcat la volan după ce a băut un şpriţ, ci menţinerea lui Mihai Răzvan Ungureanu în fruntea Ministerului de Externe. Participă la şedinţele guvernului după cum îl taie cheful, deşi este evidentă lipsa cadrului legal. Ce poţi să faci? Să sudezi porţile de le guvern…
Poate că nu avem o Constituţie perfectă, dar acolo unde e lipsită de echivoc ar trebui impusă respectarea ei. Iar acest lucru nu-l poate face decât societatea românească în ansamblul ei, fără încărcătură ideologică, fără patimă, dar cu fermitate.
Din păcate, pe măsură ce scriam acest punct de vedere îmi dădeam seama de inutilitatea lui. Atâta timp cât vom avea funcţionari publici şi oameni politici cu suflet de slugă, din această dilemă nu vom putea ieşi…
