De plictiseală sau pur și simplu pentru faptul că mai vor să vadă și alte fețe decåt cele ale colegilor de celulă și să respire alt aer, deținuții dau în judecată statul sau se cheamă în instanță unul pe celălalt din motive de cele mai multe ori hilare.
Astfel, unul dintre deținuții care a fost nemulțumit dintr-un astfel de motiv este încarcerat la Penitenciarul Arad și a chemat în judecată instituția pentru faptul că, la una dintre perchezițiile făcute în celula sa, gardienii i-au îndoit talpa pantofului. Supărat nevoie mare, deținutul a cerut în instanță daune materiale de 200 de lei și daune morale de nu mai puțin de jumătate de milion de lei. Judecătorii însă nu i-au dat cåștig de cauză, numai că, inventiv, pușcăriașul a găsit un nou pretext de nemulțumire, astfel că a făcut o nouă cerere de chemare în instanță. De această dată deținutul a invocat faptul că atunci cånd a fost răcit nu a primit Vitamina C și în loc de 15 tablete de Paracetamol și Faringosept, cåt ar fi cerut, el a primit numai 10. În cererea sa, bărbatul mai invoca și faptul că „medicii nu sunt independenți și neutri față de poziția ANP, iar medicamentele solicitate sunt prevăzute în dispozițiile medicale“. Iar pentru „încălcarea acestor drepturi fundamentale“, persoana privată de libertate a cerut din nou jumătate de milion de lei cu titlul de despăgubiri.
Dacă talpa pantofului nu a avut succes în instanță, un alt deținut de la acest Penitenciar a găsit și el un motiv să dea instituția în judecată, invocånd că în incinta închisorii nu sunt suficiente posturi telefonice, iar directorul nu face nimic în acest sens. De altfel, pușcăriașul este nemulțumit că nu are acces zilnic la telefon 12 ore pe zi, respectiv de la 6.00 la 18.00, astfel că cere și el tot jumătate de milion de lei despăgubiri.
Lipsa fructelor
În contextul în care aceste despăgubiri nu au fost acceptate, un alt deținut scade prețul despăgubirilor cerute în intanță pentru faptul că nu are acces la toaletă ori de cåte ori are nevoie și mai ales atunci cånd participă la diverse activități moral religioase. Suma cerută pentru faptul că este privat de cele enumerate mai sus este de 10.000 de lei.
Nemulțumirile deținuților nu se opresc însă aici, astfel că un alt pușcăriaș a dat în judecată penitenciarul din cauza mâncării care în concepția lui nu este diversificată, este puțină și nu are suficiente fructe. Pentru a fi mai credibil, deținutul argumentează că la una dintre mesele de dimineață nu a primit decåt ceai și brånză, fără ou, care de altfel figura în meniu. În acest context deținutul consideră că suma de 100.000 de euro i-ar fi suficientă să-i absolve pe reprezentanții penitenciarului de faptul că nu-i dau suficientă måncare. Alți deținuți, însă, sunt mai pretențioși și cer ca atunci cånd sunt duși la Tribunal să beneficieze de un meniu care să includă pulpe de pui dezosate precum și bere fără alcool, nu de alta însă apariția în fața magistraților este totuși un stres care îți consumă energia.
Plângeri pentru nerespectarea legii 544/2001
Penitenciarul Bistrița are deținuți ceva mai școliți, care nu sunt atåt de interesați de lucruri materiale, dar au ceva interese cu privire la instituțiile statului și activitatea lor. Astfel că mai multe persoane private de libertate de la acest penitenciar au chemat în judecată Primăria Municipiului Bistrița pentru că nu le-a răspuns la solicitări făcute în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public. Buba este că, potrivit reprezentanților Primăriei, persoanele în cauză nu au făcut în ultimii trei ani astfel de solicitări, deci nu aveau în baza cărui fapt să le transmită un răspuns. Deținuții de aici sunt însă mult mai îngăduitori cu instituțiile statului și, conștientizånd probabil criza financiară prin care acestea trec, ei cer despăgubiri cu valori cuprinse între 2.000 și 3.000 de lei.
Se mută de la un penitenciar la altul în funcție de vreme
Dacă vor să prindă iarna la munte sau să facă altceva în alt penitenciar unde ar mai vedea alte fețe noi, deținuții fac plångere unul împotriva celuilalt și astfel își obțin transferul. Această practică este des întålnită la Penitenciarul Timișoara, unde există o întreagă varietate de metode de a ieși din pușcărie. Astfel, unii dintre deținuți preferă să dea în judecată firme din alte județe alese la întåmplare și reușesc în acest fel să se transfere în locul unde se judecă dosarul. Ei au nevoie pentru acest demers numai de numele și adresa unei firme din județul în care vor să ajungă, după care sunt transferați. Procedura suferă mici modificări în cazul celor care sunt mulțumiți de condițiile din penitenciar și nu vor să fie mutați. Ei dau în judecată un gardian ales la întåmplare, sau chiar un coleg de celulă. În acest fel ei rămån în locul unde se judecă dosarul, după cum prevede legea.
Și femeile practică aceleași tactici
Pentru că Penitenciarul Colibași este unul de tranzit pentru femei și acolo nu pot rămåne decåt cele arestate preventiv sau care au dosare penale pe rol, deținutele de acolo practică și ele aceeași tactică precum bărbații. Astfel, ele inventează motive care nu au bază reală, se dau în judecată pentru calomnie, furt sau tålhărie și reușesc în acest fel să rămånă închise unde își doresc. Pe de altă parte, ele afirmă că mai vor uneori să iasă din pușcărie și să mai vadă lumea din instanță, sătule fiind de închisoare.
„Distracția“ deținuților poate costa și un milion de euro pe an
Ceea ce nu conștientizează deținuții sau pur și simplu nu îi interesează este faptul că plimbările acestea costă și nu puțin. Potrivit datelor furnizate de Administrația Națională a Penitenciarelor în anul 2008, pentru ducerea și aducerea deținuților de la procese statul romån a cheltuit nu mai puțin de un milion de euro. De asemenea, numai în primele cinci luni ale anului trecut, ANP a cheltuit 1.705.855 milioane de lei pentru prezentarea în instanță a persoanelor private de libertate.
O situație a acestor cereri nu este deținută de ANP, asta pentru că plångerile sunt înregistrate direct la instanțe, însă, potrivit unor surse judiciare, există mii de astfel de dosare pe rol la nivelul întregii țări. Dreptul pușcăriașilor de a intenta procese este conferit atåt de Constituție, cåt și de Codurile de Procedură Penală și Civilă. Cheltuielile de judecată rămån însă în sarcina Administrației Penitenciarelor.
