Înaintea consultărilor de la Cotroceni pe tema stabilităţii politice pierdute, cele trei echipe care au ţinut afişul crizei în acest sezon – PNL, PD şi PSD – şi-au expus pretenţiile în presă. Toate cele trei partide au avut grijă să joace cu negrele lăsând primele mutări în sarcina adversarilor – de teamă să nu-şi trădeze strategiile. PD a anunţat că, oricât l-ar invita premierul la demisii şi ieşire de la guvernare, n-are de gând să plece ca să nu-i ofere o scuză în a-şi găsi susţinere la PSD, PRM şi PC pentru -vitrina cu miniştri liberali-. La rândul său, premierul declara că -nu tropăie- de neliniştea restructurării pe care n-o mai consideră -o prioritate-. Ei, dacă n-o mai consideră o prioritate, s-ar putea s-o facă. Cele mai multe pretenţii a emis însă PSD, care a mâncat o pâine bună din războiul Băsescu-Tăriceanu – dar, culmea! fără să crească în sondaje, deşi e în opoziţie de doi ani şi a ţinut două congrese de întinerire. Se vede că populaţia (stupid people, cum îi zicea Brucan în *90) nu apreciază profitorii de război şi nici stupid leaders, de oriunde ar fi. Dl Geoană ar prefera un guvern minoritar liberal, apoi unul de tehnocraţi şi, în sfârşit, ca ultimă soluţie, alegerile anticipate. Cu asta ar fi trebuit să înceapă! PSD se teme să depună moţiune de cenzură de frică să nu-i facă pe plac preşedintelui Băsescu şi să se trezească apoi cu un guvern neprevăzut. Dl Guşă, care e conectat la aparate secrete de unde scoate mereu bulbuci a şi anunţat că la Cotroceni va avea loc un troc (dl Băsescu va şantaja PSD cu dosare) după care, de la înălţimea sa de zero procente, şi-a permis propuneri indecente: -am propus public dlui Tăriceanu un guvern de interes naţional- format de -profesionişti- de prin toate partidele. Un grup de interes naţional, adică, menit să apere dictatura corupţiei de orice instabilităţi şi accidente. Profesionista Lavinia Şandru s-a şi oferit ca ministru de Interne iar dl Marian Miluţ ar dona şi el vreo doi miniştri ţărănişti, cam lipsiţi de contracte. Deşi consultările de la Cotroceni ar trebui să-l intereseze direct, premierul Tăriceanu nu va participa având propriile preocupări prezidenţiale în Parlament unde va prezenta un mesaj despre Consiliul European. De când şi-a tocmit, pe un milion de euro, o echipă de maseuri electorali americani, premierul se consideră deja propriul preşedinte şi nu mai răspunde decât în faţa marii adunări naţionale a dlor Patriciu, Geoană, Voiculescu şi Vadim. În fine, poate că în momentul de faţă consultările politicienilor n-ar trebui să se producă nici la Cotroceni, nici la Victoria, nici la Parlament ci la psihiatru: au numai soluţii bolnave şi crize sănătoase.
