Bålbåiala este o afecțiune caracterizată prin vorbire îmtreruptă sau prelungirea unor sunete. Tulburarea de vorbire poate fi însoțită de clipirea ochilor sau tremurături al buzelor. Atåt copiii, cåt și adulții pot suferi de bålbåială. Cu toate acestea, afecțiunea apare mai frecvent la copiii cu vårste cuprinse între doi și șase ani, cånd micuții fac eforturi să pronunțe cuvintele cåt mai corect. Doar acest tip de bålbåială este "vindecabil". În celelalte cazuri, îndeosebi la adulți, afecțiunea nu este vindecabilă cu niciun tratament. Există, însă, metode care duc la îmbunătățirea fluenței vorbirii. La băieți riscul de a suferi de bålbåială este de trei ori mai mare decåt la fete. La adulți, tulburarea de vorbire este determinată, îndeosebi, de leziuni cerebrale, precum accidentul vascular cerebral. Potrivit cercetătorilor, în majoritatea cazurilor, tulburarea de vorbire se moștenește, însă nu au fost descoperite gene specifice bålbåielii. Diagnosticul este pus, în general, de către logoped. Părinții sunt sfătuiți ca în cazul în care observă că, mai bine de 6 luni, copiii se bålbåie să se prezinte cu ei la logoped. Alături de logoped, părinții joacă un rol important, în punerea în practică a metodelor care să îmbunătățească fluența vorbirii copilului. Astfel, părinții trebuie folosească un ton calm cånd vorbesc cu un copil care este bålbåit și nu trebuie să îi facă observație sau să țipe la el că nu a pronunțat cuvintele corect. De asemenea, părinții trebuie să "prindă" momentul cånd copiii au chef de vorbă. Și sub nicio formă, copilul nu trebuie pus să pronunțe pånă la "saturație" un cuvånt pe care nu îl poate spune corect. Cånd vin musafiri, rude, prieteni în casă, copilul bålbåit nu trebuie obligat să stea de vorbă cu aceștia. În cazul adulților, și mai rar în cazul copiilor, medicii pot prescrie medicație sau dispozitive electonice. Mdicamentele, însă, nu pot fi utilizate pe termen lung, avånd efecte secundare.
În ceea ce privește dispozitivele electronice, acestea pot ajuta individual pacientul cu această afecțiune să-și controleze fluența vorbirii, dar, potrivit specialiștilor, mulți pacienți preferă să "exerseze" corectarea vorbirii cu logopezii sau cu părinții decåt să folosească asemenea dispozitive.
