Privatizari de dragul Bancii Mondiale

Ne place sau nu, privatizarile intreprinderilor romanesti si modul cum au fost ele gestionate sunt subiecte care au ocupat frecvent primele pagini ale ziarelor. Si asta din motive lesne de inteles: aproape fiecare privatizare in parte, mai mult sau mai putin reusita, a iscat numeroase controverse. Marea graba prin care se finalizeaza aceste procese de privatizare este justificata de cei care coordoneaza aceste actiuni de acordurile incheiate cu institutiile internationale, care au impus oficialitatilor de la Bucuresti anumite conditii pentru aderarea la UE. Daca se actioneaza in interesele romanilor? Initiativele din ultima perioada reflecta doar o grija de a face pe plac Bancii Mondiale, cu care s-au convenit acordurile PSAL. Toate privatizarile, pentru care, din fericire, au fost gasiti cumparatori, au fost lasate in urma si contribuie la o jenanta lauda de sine, adusa in discutie numai atunci cand trebuie. Pentru ca nu poti sa prezinti esecurile privatizarilor fara a face mai intai o referire la cele -de succes-, spre a crea un fel de background, am putea spune, asa cum s-a intamplat si la ultima conferinta de presa sustinuta de AVAS. 15 contracte de vanzare-cumparare pentru societati mari si foarte mari – asta este reusita recent infiintatei AVAS. Ce se intampla insa in cazul intreprinderilor, odata de renume pe piata interna si internationala, la care vanzarea pachetelor majoritare de actiuni s-a repetat de -n-ori fara a se gasi cumparatori viabili? Pentru ca politica guvernului urmareste vinderea societatilor… insa nu orisicui, ne trebuie un investitor strategic care sa lucreze in folosul economiei romanesti, si asta mai ales acum, in plin avant al fenomenului de globalizare. Faptele nu reflecta insa vorbele! Cazul societatii Hidromecanica vorbeste de la sine. Relansata la privatizare, pentru Hidromecanica s-au primit trei oferte, printre care SIF Transilvania, Fin Ivar Brasov si o persoana fizica. In urma analizei, Fin Ivar se pare ca a obtinut cel mai mare punctaj si, cu toate ca insusi presedintele AVAS, Mircea Ursache, declara recent ca societatea are un trecut nu tocmai curat, aceasta este admisa in continuare la negocieri. Lantul esecurilor continua cu ARO Campulung, unde lucrurile inca nu sunt foarte clare, investitorul Cross Lander luandu-si angajamentul sa respecte in cele din urma clauzele privind investitiile de mediu din contractul de privatizare. Ramane insa intrebarea: de ce nu a facut-o pana acum? Un lucru asemanator se intampla si la Tractorul Brasov, unde firma italiana Landini nu se hotaraste, nici chiar in urma numeroaselor notificari trimise de AVAS, daca sa mai pastreze sau nu in vigoare drepturile pe care le are asupra firmei brasovene. Larghetea de care da dovada AVAS, acordand investitorilor ragazuri peste ragazuri este cel putin ciudata. Ne este frica, oare, ca nu va mai aparea nici un alt investitor -strategic- interesat de intreprinderile romanesti? Posibil. Nici chiar masura guvernului de a sterge datoriile, dobanzile si penalitatile aferente acestora, in cazul societatilor scoase la vanzare, nu i-a determinat pe straini sa se inghesuie pe piata romaneasca. Cu atat mai mult cu cat, in contractele de vanzare-cumparare este prevazuta mentinerea numarului de salariati pe o perioada de 5 ani. Insa nu este numai asta nemultumirea celor interesati sa participe la restructurarea intreprinderilor romanesti, ci si coruptia, ba chiar birocratia care, la noi, inca dau batai de cap. Ceea ce se intampla acum in Romania cu privatizarile intreprinderilor de stat si toata verva de care unii dau dovada in finalizarea acestui proces de privatizare este un lucru pe care multe alte tari l-au facut cu mult inaintea noastra. Poate ca, trecand in revista experientele altora, vom avea ceva benefic de invatat, oricum, noi nu mai putem inventa nimic in acest domeniu.