Pare lipsit de sens sa vorbesti despre traditii milenare in secolul Internetului si al satelitilor, ori poate parea greu de crezut ca se poate trai, in plin mileniu III, ca in urma cu sute de ani. Cu toate acestea, pentru momarlani, tehnicile folosite la masuratul oilor bat laptop-ul, hora din caval e mai tare ca mp3-ul, iar telefonia mobila e un moft pe langa vestile duse din stana in stana. Dar, de cele mai multe ori, sa fii momarlan e mai mult o durere decat o bucurie, dar asta nu-i impiedica sa isi continue existenta conform unui mod de viata propriu. Si pentru ca munca fara putina relaxare nu se poate, momarlanii lasa deoparte, in aceasta perioada, cele ale muntelui, pentru a se bucura de tuica batrana si de o batuta, la nedeile care aduna comunitatile raspandite la poalele Parangului.
Sarbatoarea cea mai asteptata
Pentru momarlanii din Valea Jiului, care isi petrec cea mai mare parte a timpului in munti, departe de cei dragi, urmand un mod de viata ancestral, desprins parca din alt timp, nedeia e ocazia mult asteptata de revedere cu cei dragi. Nimeni nu stie cu exactitate de unde vin momarlanii, singura certitudine a etnologilor fiind aceea ca erau pe aceste locuri inainte de popularea Vaii Jiului. Obiceiurile lor, putin cunoscute chiar si celor care traiesc impreuna cu momarlanii, continua sa se perpetueze in timp datorita puternicului atasament manifestat de toti membrii comunitatii pentru pastrarea traditiilor.
Nedeile, la care iau parte, fara exceptie, toti locuitorii satului, sunt unul dintre momentele asteptate de toti momarlanii, pentru ca aici au prilejul sa petreaca impreuna cu cei dragi, dar si sa se laude cu munca de peste an. -Fara nedeie nu se poate la noi, la momarlani. Dupa un an de munca, aici ne relaxam si ne revedem cu cei dragi. Nedeia incepe totdeauna cu o slujba a parintelui, dupa care ne asezam la masa-, spune unul dintre momarlanii autentici, Doru Calina. Mancarea, pregatita numai de barbati, consta in ciorba de oaie, varza cu carne si nelipsitul pasat, un desert ciobanesc deosebit de apreciat, totul stropit cu tuica din belsug. Femeile sunt admise doar la -munca necalificata -, adica la tocat varza, dar nu au voie sa se atinga de oalele uriase in care fierb bucatele momarlanesti.
Dupa masa incepe jocul, care dureaza pana tarziu, in ritmul batutelor cantate la fluier de batranii satului. Nu exista momarlan care sa nu joace la nedeie, etaland cu mandrie costumul momarlanesc, cei care nu iau parte la acest ritual fiind ridiculizati de comunitate. Fiecare sat invita la nedeie fruntasii satului vecin, aceasta ospetie continuand pana in postul Craciunului, cand nedeile nu au loc. Singurul regret al celor care tin la traditii este faptul ca tot mai multi tineri isi uita originile, preferand modernismul in locul traditiei si blugii in locul cioarecilor.
Marca de identitate a Vaii Jiului
Isidor Chicet este doctor in etnologie si autor al mai multor studii referitoare la momarlani. Teoria sa este aceea ca momarlanii traiesc in Valea Jiului inca din timpul geto-dacilor si au o legatura inexorabila cu aceste locuri. -Cred ca definitorie pentru momarlani este legatura lor cu muntele si cu padurea. In folclorul romanesc a fost foarte intens exploatata aceasta paradigma a existentei romanesti, infratirea cu padurea, care pentru momarlani are dimensiuni extrem de concrete, muntele ajungand sa le asigure insasi existenta, prin natura ocupatiilor pe care le au. In momentul in care n-ar mai putea, de exemplu, sa-si pasuneze oile pe coastele Parangului, s-a terminat cu momarlanii. Cata vreme mai au oi si mai au pamant, mai pot trai. Dupa aceea, nu se stie…-, mai spune etnologul Isidor Chicet.
Momarlanii – obiectiv turistic?
El crede ca momarlanii sunt adevarata imagine cu care ar trebui sa se laude Valea Jiului, insa, din pacate, sunt prea putin cunoscuti de opinia publica, desi ar avea ce sa arate. -In afara unor lucrari scrise care sa ii faca cunoscuti, mai lipseste si un muzeu al civilizatiei traditionale momarlanesti. Daca ar exista un muzeu etnografic al momarlanilor aici, in Petrosani, toti turistii care ar veni aici ar intra in universul lor si ar realiza ce fel de viata duc oamenii acestia si care e modul lor de trai. Pe de alta parte, in folclorul romanesc actual, si nu ma refer aici doar la muzica populara, momarlanii lipsesc cu desavarsire. Daca s-ar pune in scena un obicei momarlanesc si s-ar prezenta la orice festival de profil, i-ar cunoaste toata tara si ar vedea ce traditii frumoase au.
Bineinteles ca s-ar impune niste pliante, niste prospecte sau alte materiale de promovare, s-ar putea face si un film de scurt-metraj care sa participe la festivalurile de film documentar cu profil etnografic, pentru ca momarlanii sa fie prezentati celor din afara Vaii Jiului asa cum se cuvine, cu beneficiul de imagine care rezulta de aici .
Daca vor vedea ca orasenii sunt iubitori de ceea ce inseamna traditie si folclor local, cu siguranta ca momarlanii isi vor invinge retinerile si vor dezvalui toata frumusetea acestui univers. Trebuie procedat insa cu tact si cu inteligenta, poate chiar cu consiliere de specialitate, si s-ar putea face chiar o strategie pe termen lung de revitalizare a momarlanilor, care s-ar putea sa-i consacre ca unii dintre cei mai buni romani din tara asta-, a mai precizat Isidor Chicet.
Momarlanii incearca acum sa amenajeze un muzeu al oieritului, in colaborare cu Biserica Sfanta Varvara si cu autoritatile locale. Din pacate, lipsa fondurilor face ca aceasta intentie sa ramana la nivel de proiect, iar momarlanii sunt, in continuare, o necunoscuta pentru cei care nu au trecut prin Valea Jiului…
