Daca investesti 25.000 de dolari in trafic si vanzare de droguri, intr-o luna iti iese aproape dublu. Aceeasi suma investita in produse contrafacute aduce insa, in aceeasi perioada de timp, un profit de 320.000 de dolari. Calculul realizat recent de specialistii din domeniu poate soca. Realitatea din piata demonstreaza insa ca cifrele sunt cat se poate de verosimile.
Cum sa fie puse sub semnul intrebarii, cand la fiecare colt de strada poate fi vazut un comerciant care vinde fie trei sosete -de bumbac- la 10.000, fie parfumuri -originale- la numai o 100.000 de lei. Amploarea deosebita pe care a luat-o acest fenomen in ultima perioada este pusa, in primul rand, pe seama puterii scazute de cumparare a romanilor. Cererea acestor produse fiind extrem de mare, e logic ca si numarul agentilor din bransa sa creasca. Ametiti tocmai de aceste profituri uriase pe care le obtin peste noapte, falsificatorii sunt dispusi sa investeasca serios in tehnica. Cu cat produsele contrafacute se apropie mai mult de cele originale, cu atat creste mai mult vanzarea. Au fost cazuri in care chiar persoanele autorizate, cunoscatoare indeaproape ale fenomenului, au stat in cumpana. Aflate in fata unui produs, despre care li se adusesera la cunostinta ca ar fi fals, nu au putut da foarte usor verdictul. Copia era una eleganta, bine finisata, redand fidel chiar si elementele de siguranta cunoscute. Se stie ca produsele originale au anumite insemne, care atesta apartenenta la respectiva marca. Acestea pot fi deseori copiate, asa cum recunosc si reprezentantii anumitor firme de renume, insa fiecare marca poseda, din fericire, si alte elemente pe care le cunosc doar persoanele din interior.
Dezvoltarea afacerilor cu produse contrafacute poate fi pusa, indirect, si in carca autoritatilor. Legea nu e deloc aspra cu falsificatorii. Daca sunt prinsi cu mata-n sac, ei pot primi intre doua luni si doi ani de inchisoare. Chiar si in aceste conditii, desi au fost depistate mii de cazuri de contrafacere, nici macar o singura persoana nu se afla dupa gratii. Nu s-a auzit inca de nici o amenda penala sau de vreo condamnare, cazurile -solutionate- de reprezentantii Parchetelor din teritoriu fiind toate clasate. Mai trist este ca si marfurile dubioase sunt restituite -afaceristilor-, toata truda politistilor sau a vamesilor fiind in zadar. In aceste conditii, bineinteles ca se ajunge de unde s-a plecat. Falsurile ajung in vitrinele magazinelor, punand in pericol sanatatea populatiei.
Consumatorii acestor produse se declara multumiti de existenta respectivelor marfuri pe piata. Spun ca nu-si permit originalele, caci acelea sunt foarte scumpe. Recunosc, in acelasi timp, ca un -adidas- cumparat cu 150.000 de lei dintr-o piata, de la taraba, se rupe imediat. Dar, spun ei, prefera sa-si mai cumpere o pereche. Adunate insa, cheltuielile facute pentru o pereche de incaltaminte, in acest caz, pot egala costurile unui pantof sport de o mai buna calitate, a carui durata de viata este mult mai mult garantata. Salariatul -minim pe economie- explica insa ca nu-si poate permite sa investeasca odata atatia bani, ci prefera sa dea cu taraita, fara ca buzunarul sa resimta foarte mult. Nu se poate pune problema de a-i condamna pe acestia din urma. Ei cumpara in functie de cat ii tine portofelul, foamea impiedicandu-i sa se gandeasca si la statul care pierde anual zeci de milioane de dolari. Potrivit statisticilor, opt din 10 romani se imbraca si se incalta cu astfel de -facaturi-, in randul acestora intrand din pacate si cei care se -pricopsesc- fara sa vrea cu un produs contrafacut. Mai nou, cei care aleg sa-si faca cumparaturile dintr-un magazin de lux, tocmai pentru a fi siguri ca nu sunt inselati, se trezesc ca sunt luati peste picior. -Te-ai imbracat din piata. Am vazut-o (sa zicem, o poseta) cu 150.000 de lei-. Realitatea poate fi alta, dar cum sa spuna bietul om ca a facut achizitia paguboasa dintr-un magazin de lux, iar pe deasupra a mai platit si o caruta de bani?!
