Din vară, se va institui – cu acte în regulă – cea mai mare ipocrizie pe care au cunoscut-o vreodată aceste meleaguri. Cu aceasta nu mai pot concura, la scară istorică, decât aiurelile din timpul regimului comunist, când ni se spunea că trăim mereu mai bine şi trăiam de fapt mereu mai prost! Actuala ipocrizie glăsuieşte că, potrivit ultimei faze în ceea ce s-a numit -liberalizarea pieţei de energie-, şi consumatorii casnici (până atunci consideraţi -captivi-) capătă libertatea de a-şi alege furnizorul, ceea ce, vezi Doamne, deplasând consumatorii către furnizorii care livrează mai ieftin, ar produce o scădere a preţurilor pe ansamblu în sistem. Parcă şi văd consumatorul Ionescu de la blocul 14 ap. 85 din Calea Giuleşti, al cărui furnizor este Electrica Muntenia Sud, recent privatizată, adresându-se Electrica Oltenia sau unei Electrica din Transilvania să fie aprovizionat de acolo, întrucât a văzut el undeva că cei de acolo livrează cu 1-2-3- bănuţi mai ieftin!
Liberalizarea pieţei are patalama de la UE. A fost impusă României şi România a acceptat-o întrucât era în joc aderarea, deşi condiţii nu existau câtuşi de puţin pentru o liberalizare: nu era decât un unic proprietar în sectorul determinant al producţiei – statul-, iar unităţile sale producătoare livrau la costuri net discrepante, dar nu din motive doar tehnologice, ci, înainte de toate, din motive naturale. Nu se pot compara costurile de producţie din hidrocentrale (unde se exploatează de altfel un monopol natural) cu costurile din termocentrale, indiferent cât de performante tehnologic ar fi acestea din urmă. În schimb, în sistem este nevoie şi de energia electrică produsă ieftin, şi de cea produsă scump! Cam ce fel de concurenţă poate exista în asemenea condiţii numai comisarii UE ar putea să ne spună! Dar nu ne spun, căci nu ştiu nici ei.
Aplicarea liberalizării a dus la un dezastru în sistem. Un dezastru economic, un dezastru moral. La început, piaţa s-a liberalizat pentru consumatorii mari. Aceştia au avut posibilitatea să-şi aleagă furnizorul. Concret, producătorii au scos la vânzare liberă pe piaţă parţi din producţia lor. Pentru producătorii care produc scump totul este o ficţiune, căci, evident, nimeni nu este interesat. Şi astfel toată liberalizarea a însemnat orientarea clienţilor mari către partea scoasă la vânzare liberă de către producătorii ce produc ieftin (îndeosebi Hidroelectrica şi Nuclearelectrica). De fapt, intermediarii (învestiţi oficial cu funcţia de a constitui piaţa însăşi) au confiscat aceste părţi scoase la vânzare liberă din energia produsă ieftin şi le-au vândut unor consumatori mari, făcând în câţiva ani profituri aiuritoare. Preşedintele Băsescu i-a numit -băieţii deştepţi-. Consumatorii mici – grosul reprezentându-l consumatorii casnici – au rămas -captivi-. Acestora li s-a lăsat să cumpere ce mai rămăsese în sistem, oricum toată energia produsă scump! Liberalizarea a adus pentru aceştia o permanentă şi inexorabilă scumpire: pentru că, în mod obiectiv, privată de aportul unei părţi din energia produsă ieftin (respectiv cea dată la vânzare liberă), energia rămasă la dispoziţia consumatorului casnic a avut un preţ mediu mereu mai ridicat!
Acum vor căpăta drept de a-şi alege furnizorul şi consumatorii casnici, scoşi din captivitate. Ce semnificaţie practică va avea acest lucru! Nici una! Va fi o birocraţie atât de mare să-ţi alegi furnizorul din Cluj când tu stai la Bucureşti sau din Craiova când tu stai la Constanţa, încât deplasarea către eventualii furnizori care livrează mai ieftin va fi atât de mică încât presupusul impact pe ansamblu va fi derizoriu. Ceva de genul mai mare daraua decât ocaua! În plus, să nu ne amăgim, cei câţiva distribuitori vor avea grijă să-şi -concerteze- tarifele spre a evita deplasările perturbatorii! Eventualele diferenţe de tarife vor fi atât de mici, încât vor face de prisos deplasările.
Iar consumatorii care vor lua cumva în considerare că noul lor drept de a-şi alege furnizorul le va aduce tarife mai mici vor avea neplăcuta surpriză de a se confrunta cu scumpiri şi mai abitir decât cele de până acum. Motivul este simplu. La adăpostul ipocritei liberalizări a pieţei şi pentru consumatorii până mai ieri -captivi-, singurii profitori ai sistemului – adică -băieţii deştepţi- – vor muşca şi mai adânc din energia produsă ieftin, pe seama celor mulţi, care vor fi privaţi de aceasta. În sistemul de producţie nu se va produce însă nici o schimbare ca urmare a liberalizării totale: datele tehnice şi naturale ale problemei vor rămâne strict aceleaşi. De energia produsă scump va fi în continuare nevoie în sistem. Şi dacă -băieţii deştepţi- vor avea posibilitatea de a înfrupta mereu mai liber din energia produsă ieftin, consumatorii casnici vor avea libertatea de a cumpăra doar mereu mai scump!
