Nu mai este pentru nimeni o noutate ca toate schimbarile dureroase care au avut si au loc in Romania sunt motivate de oficialitatile de la Bucuresti de acordurile incheiate cu doua institutii internationale de renume: Fondul Monetar International si Banca Mondiala. Deciziile luate in ultima vreme au fost urmate de aceeasi explicatie implacabila: -Prevederile incheiate cu FMI nu ne permit sa actionam intr-o alta maniera-. Disponibilizari peste disponibilizari, cresteri periodice de preturi, privatizari clientelare in lant, fara scopuri si mai ales fara efecte benefice in plan economic, toate au fost motivate cu -necesitatea alienierii la standardele europene in vederea aderarii-. Repetarea la nesfarsit a acestor motive nu mai este suficienta pentru nimeni, cu atat mai putin pentru omul de rand care resimte cel mai direct efectul masurilor economice puse in practica de guvernul roman.
Si asta nu e totul. Pentru ca zarurile sa fie aruncate in favoarea cui trebuie, guvernul a facut presiuni asupra organizatiilor patronale pentru a nu accepta, in contractul colectiv de munca, plata unui salariu minim mai mare decat cel stabilit prin hotarare de guvern. Memorandumul de politici economice si financiare precizeaza: -Pentru a proteja competitivitatea economiei noastre, am crescut numai in mica masura salariul minim in 2004. Am aprobat o hotarare de guvern care stabileste o crestere de 12 procente a salariului minim la 1 ianuarie 2004, la 2,8 milioane lei, nivel care va ramane neschimbat pana la sfarsitul anului 2004. In plus, guvernul va instrui reprezentantii companiilor de stat sa nu accepte un salariu minim diferit de cel aprobat si sa solicite asociatiilor patronale din care fac parte sa refuze o astfel de diferenta-.
Documentul oficial vorbeste de la sine. Ceea ce nu se stia este ca acelasi guvern de la Bucuresti, pentru care masurile luate pana acum nu sunt considerate suficient de dure si care traieste cu impresia ca romanul mai poate fi impovarat si cu altele, a inaintat in urma cu trei saptamani, catre Fondul Monetar, o scrisoare suplimentara. La o intalnire pe care presedintele BNS, Dumitru Costin, a avut-o saptamana trecuta, la Washington, cu reprezentantii FMI, acestia au admis faptul ca Guvernul Romaniei a inaintat boardului FMI o scrisoare suplimentara, care a si fost aprobata. Surprize, surprize, insa! Oficialii romani s-au gandit ca nu are rost sa mai faca publice si aceste noi prevederi si au cerut ca prevederile scrisorii sa fie puse sub clauza de confidentialitate. Astfel ca, atunci cand liderul BNS a cerut sa afle noile angajamente cuprinse in aceasta scrisoare suplimentara, s-a lovit de refuzul ferm al FMI. Lucru normal din partea acestei institutii, dar anormal din partea guvernului nostru, avand in vedere ca documentul ar putea face referire la masuri cu impact social grav pentru tara noastra. Cum nu se stie nimic oficial despre continutul acestei -misterioase- scrisori, se poate banui doar ca materialul ar putea face referire la noi restructurari, privatizari, concedieri de personal, cresteri de preturi, orice. In aceste conditii, guvernul este somat sa faca publice aceste informatii. Inca o data, guvernul de la Bucuresti se inconjoara de o secretomanie care pana la urma s-ar putea dovedi paguboasa, chiar pentru cel care a cultivat-o. De ce nu face publice aceste informatii? De ce uita guvernul ca romanul de rand ar trebui sa afle primul schimbarile care ar putea sa ii modifice intr-un fel sau altul stilul de viata? Sau nu pune mare pret pe el? Sau, probabil, ca nu vrea sa il sperie, taman, acu, in prag de alegeri? Tot Costin sustinea, ieri, ca -oficialii FMI au declarat ca intregul acord semnat in iunie cu Fondul este optiunea Guvernului Romaniei, solutia pe care acesta a considerat-o fezabila pentru Romania si ca nu a fost impus de FMI-. Prin urmare, angajamentele legate de inghetarea salariilor, de cresterea varstei de pensionare pentru femei, de salariul minim, de modificarea Codului muncii au fost o consecinta a deciziei guvernului. De ce oare nu ne mai mira nimic?
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
