Expo 2010 s-a deschis, sâmbătă, la Shanghai, în inima economică a Chinei, o regiune cosmopolită, populată de 20 de milioane de locuitori, mai toată suflarea locală fiind angrenată, cu o perseverență tipic asiatică, în asigurarea grandorii evenimentului.
Orgoliul local așază acest eveniment pe același loc cu Olimpiada de la Beijing sau poate chiar mai sus, eforturile autorităților fiind pe măsură și nu de ieri-de azi.
Mai precis, pregătirile au început acum aproape un deceniu, când aproape șase miliarde de dolari au fost investiți în patruzeci de kilometri de autostradă nouă – care se adaugă autostrăzilor supraetajate deja existente -, două tuneluri pentru fluidizarea circulației, un terminal nou pe aeroportul internațional Pu Dong, o nouă linie de metrou, de două sute de kilometri plus o prelungire a liniei trenului de mare viteză Maglev, pe care chinezii doresc ca în viitor s-o ducă direct până la Beijing.
Ordinele de mărime ale banilor și dimensiunea investițiilor, considerabile, fie și văzute prin ochi de european blazat, nu sunt doar o demonstrație de ambiție, ci se justifică și prin oportunitățile de afaceri prilejuite de expoziția mondială, de care chinezii vor, firesc, să profite din plin.
Centrul expozițional, o sumă de două sute de pavilioane, este locul unde „actorii“ lui Expo 2010 – țări, mari companii și organizații internaționale – au căutat să se întreacă pe sine, punându-și la bătaie fantezia și resursele. Este o forfotă de idei, culori, proporții, prezentări spectaculoase, atipice sau în stil tradițional ale culturii și viziunii de viitor a fiecărei țări și care, în final, creează povestea unui „oraș mai bun“ și a unei „vieți mai bune“, după cum este și deviza Expo 2010 – „Better City, better life“.
Începând de sâmbătă, în povestea creată la Shanghai sunt așteptați, zilnic, până la 700.000 de vizitatori, în total circa 70 de milioane de vizitatori pe toată durata expoziției. Toți vor să vadă, să afle și, evident să facă afaceri.
Cum nimic nu e perfect, în această impresionantă desfășurare de forțe, mai sunt și scăpări. Armata de mii de voluntari – tineri echipați cu uniforme vesele – se luptă cu limba engleză și pare uneori să facă față anevoie cererilor de tot felul. Multe acreditări pentu jurnaliști nu s-au lăsat găsite cu niciun chip, deși căutările insistente și politicoase din partea gazdelor au durat câteva ore. Și aceiași voluntari, zâmbitori și calmi, au avut nevoie de aproape jumătate de oră pentru a explica „misterele“ conexiunii la Internet, altminteri anunțată ca fiind „la discreție“.
Pe lângă armata „în civil“ a voluntarilor, din douăzeci în douăzeci de metri sunt presărați jandarmi, polițiști, într-o neclintire care face ca expoziția, întinsă pe 5,7 kilometri pătrați să pară o fortăreață. Dar nu una imună la asalturi.
Cel puțin un incident nu a putut fi evitat. Unul a cărui țintă a fost autocarul ziariștilor români care se pregăteau să plece de la expoziție. În plină stradă, un bărbat a aruncat cu o cărămidă în fereastra autocarului. Nimeni nu a fost rănit, poate cu excepția autorului, săltat în câteva secunde de forțele de ordine. A fost imediat pus la pământ și apoi luat și dus într-o scară de bloc, departe de ochii curioșilor. În urma lui au rămas o cârpă inscripționată cu un mesaj cu caractere chinezești și o geantă, ambele recuperate cu promptitudine de polițiști.
Dar amintirea unor astfel de incidente va fi cu siguranță ștearsă de focul de artificii care va marca, sâmbătă, deschiderea expoziției mondiale.
