– Fostul director al SRI Radu Timofte a divulgat pe larg unele informaţii legate de activitatea informativă a SRI în cazul supravegherii omului de afaceri sirian Omar Hayssam
– Generozitatea cu care fostul director al SRI a vorbit în faţa Comisiei anti-Băsescu, despre detaliile operative ale serviciului secret, poate căpăta denumirea de divulgare a informaţiilor confidenţiale
– -Apetitul- lui Timofte pentru -spovedania- de la Comisia anti-Băsescu ar fi răsplătit, dacă se întrunesc condiţiile legale, cu închisoare de la 7 la 15 ani
Cu -abilitatea- care-l caracterizează, fostul director al SRI, Radu Timofte a divulgat unele informaţii legate de activitatea informativă a SRI în cazul Hayssam, care ar putea avea repercusiuni penale asupra sa. Dacă stenograma audierii lui Timofte la Comisia privind suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, publicată zilele trecute de un cotidian, este adevărată, fostul director al serviciului de informaţii ar putea fi suspectat de divulgarea unor informaţii confidenţiale, pentru care Codul Penal al României prevede închisoare de la 7 la 15 ani.
În discuţiile purtate de Radu Timofte cu parlamentarii din Comisia specială pentru anchetarea motivelor de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, fostul director al SRI a detaliat pe larg unele aspecte legate de cazul omului de afaceri sirian Omar Hayssam implicat în răpirea jurnaliştilor români în Irak. Ne întrebăm dacă nu cumva informaţiile oferite de Radu Timofte nu au fost prea detaliate pentru a fi prezentate unei comisii al cărei obiect de anchetă nu este activitatea SRI.
Gardienii lui Hayssam
În discuţiile purtate cu Comisia anti-Băsescu, Timofte a numit persoanele din cadrul SRI care răspundeau direct de operaţiunile legate de Omar Hayssam. Povestind cum sirianul a avut probleme cu justiţia încă din guvernarea trecută, când în baza probelor strânse de SRI, în noiembrie 2004, a ajuns pentru două zile după gratii, Radu Timofte a declarat că -Monitorizarea lui Omar Hayssam a continuat în cadrul SRI şi după acea percheziţie din 2004, până la data la care a fost informat Parchetul în legătură cu alte aspecte ce-l vizau pe Hayssam. Nu ştiu dacă aceste aspecte sunt în continuare în atenţia SRI, dar cu certitudine vă pot spune că monitorizarea a avut loc până ce acesta a fost încarcerat. Toate activităţile ulterioare au fost puse la dispoziţia Parchetului General sau a procurorului care instrumenta cazul respectiv. Din SRI – şi vă spuneam că la întâlnirea preliminară solicitării demisiei de către preşedinte – a participat gen. Marin, col. Coldea şi col. Enescu.
De ce gen. Marin care răspundea de terorism? Fiindcă între timp Parchetul instrumentase în cazul Omar Hayssam şi activităţi pe linie de terorism. SRI nu l-a supravegheat niciodată pentru activităţi de terorism pe Omar Hayssam. De ce col. Coldea? Fiindcă el coordona activitatea unităţii care s-a ocupat de Hayssam, până la încarcerarea acestuia. De ce col. Enescu? Este cel care răspundea nemijlocit, fiind conducătorul unităţii, de activitatea de supraveghere a lui Omar Hayssam-. În condiţiile în care nimeni nu-i ceruse numele celor care se ocupaseră de cazul Hayssam, diareea verbală de care a dat dovadă fostul şef al SRI este mai mult decât o simplă scăpare.
-Celula-
Timofte a relatat Comisiei conduse de preşedintele PC, Dan Voiculescu, tehnica prin care SRI a încercat să îl supravegheze pe Omar Hayssam în timpul arestului din 2006. Întrebat dacă regimul de deţinere era în sistemul penitenciar sau era în arest preventiv, Radu Timofte a spus că -Cel preventiv, după aceea în regim penitenciar aici, în Bucureşti, după care, la solicitarea noastră, după ce am pregătit o nouă încăpere, o nouă celulă, cu ghilimele, la Craiova, la Penitenciarul din Craiova, a fost transferat şi acolo, dar şi acolo activitatea a fost compromisă, fiindcă s-a cunoscut despre faptul că se doreşte a fi supravegheat de către noi.-
Spion, au ba?
Povestind cum SRI nu a reuşit să găsească motive suficiente pentru a-l acuza pe Hayssam de spionaj, -dat fiind faptul că el niciodată nu a fost văzut în preajma vreunui membru al Ambasadei Siriei la Bucureşti sau vreunui alt membru al altei ambasade-, Timofte a spus totuşi că -mai mult decât atât, în ultimul timp era curtat de către o ambasadă dintr-una din ţările membre NATO, am zis că lucrurile sunt sub controlul acestora-. În aceste condiţii se ridică o întrebare simplă: de ce SRI nu a luat în calcul posibilitatea ca Hayysam să fi fost un spion al uneia dintre ţările NATO?.
Logoreea de care a dat dovadă Timofte la audierile din parlament ale unei comisii care investiga suspendarea preşedintelui ţării i-a luat prin surprindere probabil şi pe membrii comisiei, care nu-i ceruseră detalii despre cazul Hayssam, mai ales că ele nu aveau nicio legătură cu activitatea şefului statului. În cele mai multe cazuri, şefii de servicii secrete duc cu ei în mormânt informaţiile pe care le află în timpul mandatului. În cazul domnului Radu Timofte, incompetenţa sa este de-acum vecină cu prostia.
Braţul legii
Unele dintre afirmaţiile lui Timofte pot intra sub litera mai multor legi. În articolul 45 din capitolul V al legii 14/1992 privind funcţionarea şi organizarea SRI, -Documentele interne de orice fel ale Serviciului Român de Informaţii au caracter de secret de stat, se păstrează în arhiva sa proprie şi nu pot fi consultate decât cu aprobarea directorului, în condiţiile legii. Documentele, datele şi informaţiile Serviciului Român de Informaţii pot deveni publice numai după trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare-. De asemenea, în legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, art. 36, -Persoanele fizice cărora le-au fost încredinţate informaţii clasificate sunt obligate să asigure protecţia acestora, potrivit legii, şi să respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerilor de informaţii clasificate. Obligaţiile prevăzute la art 1 se menţin şi după încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau profesionale, pe întreaga perioadă a menţinerii clasificării informaţiei-. Aceeaşi lege spune la art. 39, că -încălcarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz-.
La cele două legi se adaugă art. 169 din Codul Penal, privind -divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului-, care spune că -Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să puna în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi-.
