În dezbatere: Revizuirea Constituției

Convorbire cu prof. univ. Mircea Duțu, director al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“

Se știe puțin că Institutul de Cercetări Juridice are o activitate intensă ale cărei rezultate sunt prezentate anual în cadrul unor sesiuni speciale și, în afara lor, au loc dezbateri naționale pe teme de interes general.   Așa a fost și recenta Conferință națio­nală cu tema „Revizuirea Constituției: necesitate, oportunitate, obiective posibile“.

De la crearea lui în urmă 60 de ani, Institutul nostru urmărește, pe de o parte, promovarea cercetării fundamentale iar, pe de alta, să contribuie prin concluziile activității sale științifice la elaborarea unor acte normative care să servească interesului public. De-a lungul anilor, am contribuit, de pildă, la realizarea proiectului pentru Codul Civil și a Constituției din 1991, Codul Penal și Codul de Procedură penală din 1968, valabil și astăzi. Din punctul de vedere al cercetărilor, Institutul s-a remarcat prin contribuțiile aduse de echipa condusă de marele jurist Vintilă Dongoroz, de la care ne-a rămas monumentala lucrare „Explicații ale Codului Penal“ și „Explicații Teoretice ale Codului de procedură penală“, la elaborarea unor importante proiecte de acte normative. La fel și în privința reformei legislative declanșate în urmă cu câțiva ani. Specialiștii noștri au făcut parte din comisiile de redactare, au formulat concluzii și au făcut observații la proiectele Codului Civil, a Codului de Procedură Civilă, a Codului Penal și Codului de Procedură Penală.

Deci, vă regăsiți cercetările în practica juridică.

Da, în mare parte le regăsim în actele normative elaborate. După 1990, activitatea noastră s-a orientat spre participarea în comisiile de redactare și la transmiterea concluziilor și propunerilor de perfecționare a proiectelor de acte normative. Chiar acum, de pildă, în pregătirea intrării în vigoare a Codului Penal și Codului de Procedură Penală facem dezbateri împreună cu specialiștii din facultățile de drept, magistrați și procurori. Ne-am propus să transmitem Ministerului Justiției o serie de propuneri de perfecționare a celor două coduri până la intrarea lor în vigoare la 1 februarie 2014.

Intrând în fondul problemei, este într-adevăr necesară revizuirea Consti­tu­ției?

Ca Institut de cercetări, noi nu putem da un răspuns ferm și am oferit două variante – da și nu. Am arătat că Legea fundamentală din 1991 a fost o operă legislativă reușită. Revizuirea din 2003 s-a impus din rațiuni ce țineau de integrarea euro-atlantică, care a implicat și perfecționări ale puterilor statului și ale raporturilor dintre acestea.

Bun, care e motivația acum, știut fiind că o Constituție stabilă înseamnă stabilitatea statului ca, în același timp, asistăm la un carusel al schimbărilor?

Trebuie avut în vedere că e nevoie ca o Constituție să fie adusă la zi în raport cu evoluțiile din domeniile social, economic și cultural. Acest lucru se poate face fie pe calea interpretării ce poate aparține judecătorului constituțional, societății civile, partidelor politice, fie pe calea unei practici corecte desfășurată cu bună credință.

Ca specialist, ce diagnostic ați pune situației actuale?

În anumite privințe se pot aduce unele corecturi. Am în vedere faptul că, de la 1 ianuarie 2007, am devenit țară membră a UE. În 1909, Tratatul de la Lisabona a adus o serie de modificări care trebuie să-și găsească reflectarea și în Constituția românească. Apoi, s-au desprins o serie de imperfecțiuni ale raporturilor dintre puterile statului mai ales după expe­riențele politice de după 2007, când pentru prima dată am asistat la coabitarea unui președinte de stat de o anumită culoare politică și o majoritate politică și parla­mentară de altă culoare. În esență, acestea ar fi principalele motive pentru care s-ar impune revizuirea Constituției. Mai este și un alt aspect. Sistemul constituțional românesc și cel al UE se află într-un proces de transformări ale căror sensuri nu sunt cunoscute încă pe deplin. Or, nepu­tând pune un diagnostic exact, nu putem purcede la modificări ale Constituției care se pot dovedi a fi vremelnice.

Îndeobște să știe că stabilitatea Constituției este o condiție a stabilității statului. Cum se poate asigura o asemenea stabilitate?

Aici trebuie să acordăm o deosebită atenție practicii social-politice a partidelor. Bunăoară, Constituția Japoniei nu s-a modificat din 1946 în ceea ce privește textul propriu-zis, dar s-au schimbat fundamental semnificațiile concrete. De peste 200 de ani, Constituția din SUA are doar 17 amendamente. Noi facem însă parte din sistemul constituțional european și de aceea avem nevoie de asemenea revizuiri periodice.

Problema problemelor, ca să zic așa este a interpretării și aplicării. Aici ne întâlnim mentalitatea sau, mai bine spus, mentalitățile.

Se spune că acolo unde sunt doi juriști sunt trei puncte de vedere. Este adevărat și este de înțeles că toată lumea interpretează textul Constituției după interesul pe care-l reprezintă. Este, cum remarcați și o problemă de mentalitate colectivă, de tradiții și maturizare a practicii politicii constituționale. Aceasta vizează atitudinea pe care principalii actori ai scenei politice o manifestă, felul în care se raportează la prevederile constituționale, cum le înțeleg și le pun în practică. Noi nu avem încă, poate, experiența și cultura constituțională de a ne conforma acestei legi funda­men­tale și a avea un mod comun de înțelegere a semnificațiilor și a literei sale.

Ajungem la necesitatea educației civice.

Da, este nevoie de educație civică și de credibilizarea instanțelor de interpretare și aplicare a Constituției.

Am putea spune că e forma specifică de manifestare a omniprezentei crize de încredere?

Vedeți, după 1990 am intrat în economia de piață și, odată cu aceasta, au explodat procesele, au apărut alte tipuri de procese. S-a întâmplat poate ca, uneori, cei chemați să aplice legea să creadă că nu contează decât modul în care o înțeleg ei și că pot s-o aplice după cum vor.

Sunt și îngrozitor de multe legi, de parcă ne-am afla într-o țară a tuturor și a nimănui…

Ne aflăm într-o destructurare a puterilor statului și poate ar fi trebuit să ne raportăm la perioada interbelică, deși nu putem vorbi cu adevărat de o tradiție constituțională care să poate sluji ca model. ?ê?£i în cadrul Conferinței s-a vorbit despre necesitatea recunoașterii unor tradiții savante care ar trebui să existe inclusiv în elaborarea și aplicarea Constituției. Aceste tradiții savante, cristalizându-se, ar putea să se constituie în repere de la care să nu existe nicio derogare – nici din partea legiuitorului, nici a partidelor politice și nici din aceea politicienilor. Într-o sesiune de anul trecut am pus în dezbatere știința codificării juridice în domeniile dreptului penal și civil. Această codificare ar trebui să se manifeste în sensul raționalizării unui ansamblu de acte normative. Adică să sistematizeze actele normative și să le facă mai ușor accesibile, pentru că, nu odată, o lege nu este aplicată pentru simplul fapt că nu e cunoscută cu adevărat și nu este interpretată cum se cuvine.

Ar trebui să se impună autoritatea profesională și morală a specialiștilor, dar cum?

Specialiștii oferă repere care se pot impune ca un fel de cutumă care să aibă în vedere întreaga societate; o cutumă care să se impună în raport cu omul politic sau parlamentarul și să fie acceptă și impusă prin voința societății civile, a specialiștilor și a tuturor factorilor implicați.

Aceste convulsii pot prefigura apariția unei noi gândiri juridice și a unei noi mentalități. Putem vorbi și aici de o criză?

Exact, o criză pe care trebuie să o înțelegem ca un timp prielnic judecății care să armonizeze interesele prezente; interesele în sens bun, adică cerințele obiective ale ambelor părți. Este clar că sistemul juridic european trece printr-o transformare extraordinară, pentru că în condițiile mondializării, dreptul reacționează în mod diferit. Tradițiile continentale tind să se unifice și dreptul anglo-saxon tinde să dețină un rol primordial. Are loc și un fenomen de „privatizare“ a dreptului la care contribuie noi factori cum sunt marile societățile comerciale, personalitățile care fac interpretările lor și instanțele interna­ționale. Apoi, este Internetul care face ca informația juridică să aibă o circulație extraordinară. În acest context, este nevoie de legi naționale raportate cum se cuvine la cele internaționale.

Elena Solunca Moise