Înainte de derby-ul de duminică, toate analizele posibile dădeau Rapidul ca favorită nu numai la caştigarea partidei, dar şi la adjudecarea poziţiei a doua la finalul acestei ediţii a Ligii I, argumentele fiind legate nu numai de jocul strălucitor, pe alocuri, al giuleştenilor, cat şi de perioada mai grea prin care a trecut Steaua de la începutul acestui an.
Cu toate acestea, jocul a arătat că tehnicianul Cosmin Olăroiu şi-a făcut bine temele, izbutind să blocheze sistemul tactic al omologului său Răzvan Lucescu. Astfel, alb-vişinii au început mai slab partida, mijlocaşii Stelei blocand cu succes aproape toate acţiunile de atac al rivalilor, izbutind chiar să-şi creeze mai multe situaţii clare de gol în primele 45 de minute. Aşa cum s-a întamplat în aproape toate meciurile în care Steaua a condus o echipă de acelaşi calibru, elevii lui Olăroiu s-au retras în propria jumătate de teren, golul egalizator venind logic. La randul lor, giuleştenii au fost incapabili să îngenuncheze o echipă care părea că se apără cu disperare de multe ori, cel mai bun jucător al roş-albaştrilor în defensivă, Goian, avand merite importante în stabilirea învingătoarei din final. Rapidiştii şi-au creat majoritatea ocaziilor de pe partea dreaptă a apărării campioanei en-titre, acolo unde Stancu a avut o evoluţie lamentabilă, fiind cel mai slab fotbalist al trupei din Ghencea. De altfel, ambele goluri ale gazdelor au venit de pe acea parte, unde Zicu a făcut de multe ori legea. Din păcate pentru vicecampioni, peste 80% din centrări au fost complet neinspirate, fundaşii Stelei respingand cu uşurinţă acele baloane venite de pe benzi care nu depăşeau careul portarului Stelei, Andrey.
De altfel, aici a fost una din cheile victoriei roş-albaştrilor, Coman fiind la fel de vinovat ca Rada şi Maftei la golul al doilea al campioanei, acesta ieşind neinspirat între cei doi fundaşi ai giuleştenilor, ratand o degajare aparent simplă. La golul al treilea, Badea l-a scos uşor din joc pe al doilea goalkeeper al naţionalei, centrand pentru reuşita lui Ochiroşii şi pentru o victorie de infarct.
Apărarea Stelei a fost mai sigură decat cea a gazdelor de duminică, Goian şi Rădoi interceptand multe baloane care ar fi putut fi deosebit de periculoase. Mai mult, cei doi fundaşi centrali au fost de netrecut în duelurile aeriene, făcand ca numeroasele centrări ale giuleştenilor să fie inutilizabile pentru Ganea, Bădoi sau Măldărăşanu. De partea cealaltă, evoluţia slabă a lui Coman poate fi pusă şi sub semnul lipsei de încredere a acestuia în colegii săi din apărare, puşi pe picior greşit aproape la fiecare din puţinele ocazii ale Stelei.
În linia de atac, cel mai bun atacant al serii a fost Valentin Badea, stelistul scoţand maximum posibil din ocaziile ivite, în ciuda celor cateva inexactităţi. De partea cealaltă, doar Zicu a reuşit să şteargă impresia de neputinţă lăsată de colegii săi.
Steaua pare astfel să-şi fi revenit la timp din situaţia în care se afla, putand pregăti marele meci cu Dinamo în linişte, în timp ce rapidiştii par a reveni la obiceiuri mai vechi, acelea de a se bate singuri şi de a fi incapabili să menţină o atmosferă calmă o perioadă lungă de timp.
