PD nu a plecat de la Putere. Într-un gest teatral, demisiile celor 13 secretari de stat au fost transmise primului ministru. Tot într-un gest teatral, PD a anunţat moartea politică a Alianţei şi intrarea sa în opoziţie. Imagine şi iar imagine. Acolo unde contează, PD nu a făcut pasul în spate. Şefii de agenţii mai mari sau mai mici, numiţi şi ei politic, diferiţi reprezentanţi din administraţia publică centrală şi locală au rămas pe poziţii. O atitudine profund morală desigur. PD nu mai are nimic de-a face cu guvernarea, deci poate să ţipe cât vrea arătând cu degetul spre liberali în cazul oricărei probleme, dar nu se desparte de fructele dulci ale Puterii. Dacă secretarii de stat propuşi în 2004 de PD au fost obligaţi să îşi depună demisiile în alb, în teritoriu s-a ajuns la varianta deciziei individuale pe baza conştiinţei proprii a fiecăruia. Iar până acum conştiinţa curată şi atitudinea morală a făcut ca reprezentanţii democraţi să rămână pe poziţii. Pentru binele ţării desigur, că doar nu de grija lor.
De ce a acţionat PD cu dublă măsură? Pentru că aşa a făcut întotdeauna. Mai mult sau mai puţin vizibil, dar întotdeauna. Jocul la două capete nu e noutate. PD va continua să facă oricum ce a făcut din prima zi în care a intrat la guvernare, va critica executivul, -noua Putere-, fără nicio jenă, deşi la anumite nivele, ce-i drept nu de prim plan, va continua să deţină pârghii de influenţă şi control. Alianţa de altfel e considerată moartă politic, dar nu există o grabă mare pentru denunţarea ei în plan juridic. Mai mult, Emil Boc a anunţat că doreşte o continuare a colaborării cu liberalii în plan local. Adriean Videanu la fel în Bucureşti. Dar PD îşi face totdată şi guvern din umbră. Jocul duplicitar continuă.
Acţiunea PD e dominată de pragmatism şi după trecerea formală în Opoziţie. Când interesele PD o cer, alianţa cu liberalii trebuie să funcţioneze. Când e vorba de responsabilitate, alianţa nu mai există şi democraţii sunt în Opoziţie. Şi cum poţi oare să te pretinzi moral şi să anunţi că vrei susţinerea liberală în plan local, dar totodată să anunţi că nu vei susţine nicio măsură a executivului, nici măcar cele din programul de guvernare al ADA? Este dovada supremă a grijii pentru interesul propriu şi de grup şi a dezinteresului pentru aşteptările celor care au votat în 2004 pentru ADA.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane