Romania, raiul -investitorilor- galbeni

Investitiile straine sunt in crestere! Cel putin asa arata ultimele date furnizate de Banca Nationala a Romaniei. In acest context se vorbeste de firme de prestigiu pe plan international care aleg sa investeasca in tara noastra sume importante de bani, contribuind si la -bunastarea- tarii. Nu se vorbeste insa de micii afaceristi care desfasoara activitati comerciale in Romania. Sunt considerati si ei investitori? Contribuie si ei la dezvoltarea economica a tarii noastre? Ultimele date furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului arata ca pe primele locuri in topul cetatenilor straini care au primit avizul de functionare pentru desfasurarea de activitati comerciale in Romania se afla italienii, urmati, foarte indeaproape, de chinezi. Lucru care nu trebuie sa ne mai mire insa. Periferia Bucurestiului, si nu numai, este impanzita de angrouri comerciale cu marfa de contrabanda adusa de acesti cetateni straini. Putem vorbi chiar de o filiera chineza care se perpetueaza de ani de zile si pe care nimeni nu reuseste sa o opreasca. Sau poate ca nu se vrea… Atmosfera creata de omuletii galbeni nu este catusi de putin civilizata. Patronii turci, arabi, chinezi, sirieni vorbesc o romana stalcita, atat cat sa te faca sa cumperi ceva, imagine la care se adauga marfa pusa laolalta, eventual un miros de mici, deloc imbietor, intr-o invalmaseala de lucruri si oameni dornici sa se uite si, poate, chiar sa cumpere ceva, iti lasa un gust amar. In aceste conditii, aspectul de oras european, pe care Capitala noastra pretinde ca il are, ramane inca departe de realitate. In plus, desi lucruri -de import-, vandute la preturi mai mici, calitatea acestor marfuri lasa mult de dorit. Prin urmare, Romania a inceput sa fie un mic rai pentru afacerile chinezilor, turcilor, iranienilor etc. Ce sa mai vorbim de americani? Ca sa fim in ton cu limbajul actual, am putea spune ca moda patronilor americani a trecut, iar la loc de cinste se afla acesti -mici intreprinzatori chinezi-. De ce aleg Romania ca destinatie? Pentru ca la noi nu pare sa deranjeze pe nimeni atmosfera de mahala pe care o are Capitala. Atata vreme cat indeplinesc cerintele impuse de legislatia romaneasca, avizele de functionare vin de la sine. Daca este benefic sau nu pentru economia romaneasca, si chiar pentru aspectul de oras european, la care pretindem ca aderam, sunt lucruri la care nu se mai gandeste nimeni. Trebuie insa sa recunoastem: -chinezariile- sunt peste tot. Chiar si in marile magazine cu pretentii! Iar ceva in acest sens ar trebui facut. Este inestetic – daca putem sa folosim un termen atat de pretentios – ca, la fiecare colt de strada, si chiar in plin centru, sa dai nas in nas cu tarabele pline cu maruntisuri de calitate indoielnica. Vorbim implicit si de munca la negru, care sta la baza acestor activitati, ba chiar de puterea de cumparare a romanului care il ajuta pe chinez sa castige bani frumosi in Romania. Intr-o Romanie a secolului 21, ceva pare putred la mijloc. Ridicam cladiri peste cladiri, deschidem lanturi de magazine, iar in jurul lor ii lasam sa roiasca, ba chiar sa castige bine, si pe micii buticari. Nimic de zis! De curand, reprezentantii oamenilor de afaceri chinezi din Romania declarau ca sustin integrarea tarii noastre in structurile europene pentru un motiv foarte simplu: -Vom folosi piata romaneasca pentru a exporta in tarile europene** – un fel de rampa de lansare! Insa atata vreme cat cine trebuie sa se sesizeze si sa ia o masura in acest sens nu o face, lucrurile isi urmeaza cursul firesc. Nefiresc ar fi probabil ca intr-o buna zi sa ne trezim fara -prietenii nostri chinezi- pe strazile Bucurestiului. Prezenta acestui amalgam de -investitori- risca insa sa acopere intru-totul productia interna, care e ca si inexistenta pe piata romaneasca. Preferam sa-i toleram pe straini, iar produsele autohtone si de buna calitate merg spre export. In Romania totul se poate!