Oamenii de știință s-au adunat ca să discute despre posibilitatea readucerii la viață a 24 de specii dispărute. Cei care speră să se plimbe în curând într-un fel de Jurassic Park trebuie însă să nu se entuziasmeze prea tare: cercetătorii nu se gândesc să reînvie dinozaurii, al căror ADN este considerat prea vechi pentru a putea fi exploatat astfel, relatează 7sur7.be.
La o conferință organizată la Washington DC sub egida National Geographic, oamenii de știință participanți au alcătuit o listă du 24 de specii care s-ar putea reface, în funcție de anumite criterii. Printre aceste animale se numără tigrul tasmanian sau quagga, specie de zebră originară din Africa de Sud din care ultimul exemplar a murit în captivitate, în 1883.
Printre criteriile luate în considerare figurează dacă este dorită recrearea unei specii, dacă are o funcție ecologică importantă și dacă este apreciată de marele public. Cercetătorii au mai ținut cont de fezabilitate – dacă eșantioanele de ADN existente pot fi exploatate. Ultimul punct este capacitatea lumii actuale de a reintegra speciile recreate.
În ediția sa lunară, National Geographic explică cum este posibilă readucerea la viață a acestor specii: prelevând eșantioane vechi de ADN și inserându-le într-un genom complet. Acesta este apoi injectat în celule embrionare cu propriul lor ADN. Potrivit Washington Post, acum zece ani, o echipă de cercetători francezi și spanioli a readus la viață o capră sălbatică dispărută, însă aceasta ar fi trăit doar zece minute.
Proiectul ridică, ca întotdeauna, probleme etice și logistice, inclusiv felul în care cercetătorii vor obține un eșantion ADN utilizabil de la un animal dispărut și dacă acest experiment are vreun rost. Costul readucerii la viață diferă în funcție de specie, dar poate fi estimat la sute de mii de euro. Dorința de a reînvia animale dispărute a apărut ca urmare a proiectului Lazarus, în cadrul căruia oamenii de știință au recurs la clonare pentru a readuce la viață o broască, prin implantarea unui nucleu de celule 'moarte' într-o altă specie de broaște.
Câteva ouă au început spontan să se dividă și să crească, formând un mic bulgăre de celule vii. Chiar dacă niciunul din embrioni nu a trăit decât câteva zile, testele genetice au confirmat că celulele create conțin materialul genetic al broaștei dispărute acum peste 30 de ani.
Geo Ioanid
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane