Atunci când auzim numele lui Albert Einstein, mintea ne fuge imediat la teoria relativității, de care mulți au auzit, dar ale cărei taine puțini le cunosc. Mult mai accesibile tuturor sunt însă tainele din viața personală a celebrului savant, care se pare că a fost cel puțin la fel de complicată și plină de ciudățenii ca și teoria care a revoluționat lumea științei. De exemplu, știați că Albert Einstein a avut un copil nelegitim și a fost căsătorit cu verișoara lui? Iată ce alte secrete din viața celebrului savant ne mai dezvăluie neatorama.com, preluat de ziare.com.
Albert a fost un copil grăsuț, cu capul neobișnuit de mare. Se spune că atunci când mama lui l-a văzut, imediat după naștere, a crezut că are un copil cu capul diform, iar familia l-a considerat de-a dreptul monstruos. Medicul i-a liniștit însă, spunându-le că în câteva săptămâni proporțiile corpului se vor echilibra. Într-adevăr, toate temerile s-au risipit în câțiva ani, Albert dezvoltându-se ulterior ca un copil normal, chiar dacă prea lent. În plus, cunoscuții au povestit că Einstein vorbea foarte rar, iar atunci când o făcea, rostea cuvintele foarte greoi, „împiedicându-se“ în respirație. Așa se face că până la 9 ani părinții săi au crezut că au un copil retardat. Evident, realitatea a dovedit contrariul.
Circulă și o anecdotă pe această temă. Se spune că micul Albert a catadicsit într-o seară să deschidă gura și să rostească: „supa este prea fierbinte“. Extaziați, părinții l-ar fi întrebat: „Și de ce nu ai spus până acum?“. „Pentru că nu s-a mai întâmplat“, ar fi fost răspunsul sec dat de Einstein.
A ratat admiterea la facultate
În 1895, la vârsta de 17 ani, Albert Einstein a aplicat pentru o admitere anticipată la Universitatea Politehnică din Elveția (Eidgenossische Technische Hochschule sau ETH). Din păcate, a trecut cu brio de examenele la matematică și științe, dar a picat la celelalte: istorie, geografie etc. și a fost nevoit să aștepte încă un an pentru a putea începe cursurile, a doua oară având mai mult succes la examene.
Un admirator înfocat al femeilor
În 1898, tânărul Albert se îndrăgostește nebunește de Mileva Maric, o colegă sârboaică de la ETH (singura femeie de acolo, studentă la matematică), iar aceasta îi dăruiește un copil nelegitim, o fetiță. Fetița s-a născut în 1902, în casa părinților Milevei, la Novi Sad, și a fost botezată Lieserl, dar din corespondențele purtate reiese că Einstein nu ar fi văzut-o niciodată, iar soarta ei ulterioară a rămas necunoscută. Michele Zackheim susține, în cartea „Fiica lui Einstein“, că ea ar fi murit de scarlatină la numai un an și că fusese pusă pe lista de adopții.
Albert și Mileva s-au căsătorit până la urmă și au avut alți doi copii, doi băieți, Hans Albert și Eduard. Activitatea didactică prestigioasă și desele călătorii și-au pus însă amprenta asupra relației dintre cei doi soți, care s-a deteriorat treptat. În aceste condiții, se spune că Einstein i-ar fi propus soției sale un… contract prin care el promitea să locuiască în continuare alături de ea și să își respecte angajamentele sociale, cu câteva condiții.
Astfel, Mileva trebuia să se angajeze că va continua să îi spele hainele și să i le pună în ordine, să îi servească de trei ori pe zi masa în camera lui și să mențină ordinea și curățenia în dormitorul lui, mai ales pe biroul de lucru, care îi era destinat exclusiv.
Alte prevederi din acest contract neobișnuit sunau cam așa: „Vei tăcea din gură dacă eu îți voi cere acest lucru“.
Mileva a acceptat aceste condiții.
Chiar și așa, divorțul s-a produs (printre altele și din cauza infidelității celebrului fizician), iar Einstein s-a recăsătorit în 1919 cu… verișoara sa, Elsa Lowenthal, cu toate că își dorise să o ia de nevastă pe… fiica ei, Ilse, cu 18 ani mai tânără decât el. Din păcate, Ilse a spus că nu este atrasă de Albert, că îl iubește ca pe un tată și că nu dorește să se mărite cu el.
Spre deosebire de Mileva, Elsa a fost mult mai tolerantă cu faimosul ei soț și a închis ochii în fața numeroaselor aventuri amoroase pe care Einstein se spune că le-ar fi avut.
Misterul genialității sale, nedescifrat
După moartea sa, în 1955, creierul lui Einstein a fost furat de medicul legist care îi făcuse autopsia la Spitalul Princeton, Thomas Stoltz Harvey. Acesta a dus prețioasa „comoară“ acasă la el, unde a păstrat-o într-un recipient și a refuzat să o predea autorităților, preferând să fie concediat din această cauză.
Mulți ani mai târziu, Harvey a obținut permisiunea fiului savantului, Hans Albert, de a face cercetări pe creierul lui Einstein. Harvey a trimis diverse mostre unor savanți din întreaga lume, în încercarea de a găsi explicații științifice cu privire la genialitatea acestuia. Ipotezele au fost numeroase, dar nu în totalitate acceptate de toată lumea, motiv pentru care misterul a rămas nedescifrat până azi.
