Ziua Internaţională a Muncii, 1 Mai, se sărbătoreşte în toată lumea în amintirea mişcărilor de protest ale proletariatului, ce au izbucnit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, această sărbătoare fiind cea mai mare a social-democraţiei. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătand amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. În Romania, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 Mai, autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde, coloanele de muncitori în ţinute festive fiind nevoiţi să scandeze lozinci şi să poarte pancarte uriaşe. După anul 1990, importanţa propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectandu-se cu mancărurile tradiţionale: crenvurşti sau mici şi bere.
În Romania, ziua de 1 Mai a căpătat tentă comunistă odată cu venirea la putere a Partidului Comunist, în 1945. Cum comunismul, la fel ca şi fascismul, făcea din orice eveniment motiv de paradă, au luat naştere mişcări de propagandă şi manifestaţii, cu steguleţe, formaţiuni umane ce alcătuiau cuvinte de laudă, pancarte, flori, discursuri, cantări şi 1 Mai muncitoresc în cinstea Partidului Comunist, dar şi muncă patriotică.
Dacă mulţi dintre noi am citit prin cărţi că data de 1 Mai a fost decretată de mult Ziua Internaţională a Muncii, nu ştiu caţi dintre noi ne amintim că ziua de 2 Mai este în mod normal Ziua Naţională a Tineretului, în care, conform deciziei guvernanţilor, tinerii între 18-35 de ani ar trebui să aibă zi liberă! Dar nu despre aceşti tineri aş vrea să scriu acum, pentru că mare parte se află pe alte meleaguri, la muncă, lăsand goale satele patriei, dar şi oraşele foste monoindustriale (astăzi şomere), doar cu bunici şi nepoţi, unii uitaţi de ani buni. Ci despre tinerii de altădată, din acele vremuri, cand 2 Mai venea după 1 Mai muncitoresc, adică două zile libere de Paştele comunist, pentru că, în cel creştin, erau două zile normale de lucru. Îmi amintesc cu amărăciune că pe acele vremuri tinerii, care erau mandria ţării, defilau de 1 Mai, aducand omagiu conducătorului iubit, apoi puteau petrece, după cozi infernale, în diverse locuri din oraş, unde tarabele scoteau un fum îmbietor şi berea se cumpăra cu lada, pentru a evita o nouă coadă sau a rămane fără. Rămanand în acelaşi amalgam de sărbători, urmează alte trei zile care îmi produc amintiri urate: 8 mai – ziua Partidului Comunist (bun prilej de discursuri nostalgice), 9 mai – Ziua Europei (alte discursuri, simpozioane, spectacole, artificii) şi 10 mai – Ziua Regelui (din nou o sărbătoare pentru alţi nostalgici). Avem aşa un talent deosebit să sărbătorim tot, laolaltă, sărbători păgane, creştine, medievale, comuniste, capitaliste, autohtone şi de import, că doar aşa-i cu tendinţele astea europene.
Liber la distracţie
Una peste alta, cred că cei mai mulţi dintre voi aşteptaţi ziua de 1 Mai cu gandul că poate-poate patronii ori şefii se vor învrednici să dea iarăşi ceva zile libere. Probabil că mulţi vă pregătiţi să fugiţi de acasă, de 1 Mai, să ocupaţi plajele, munţii, terasele, parcurile, cinematografele şi spaţiile verzi cu grătare. Fuga asta este simbolică. Eu cred că şi-a pierdut de mult semnificaţia Zilei Muncii, dar a caştigat simbolul fugii anuale de ciment, praf, maşini, autobuze, sculatul de dimineaţă, cafeaua cu/fără zahăr, machiatul ordonat după revistele de modă şi aranjatul ciufului după ultimele tendinţe, referate, cursuri, alergatul contra cronometru şi tot aşa.
Muntele are oferte speciale
Încurajaţi de încasările peste aşteptări aduse de ofertele speciale de Paşte, hotelierii şi proprietarii de pensiuni din zona Braşovului au început să afişeze atracţii similare şi pentru minivacanţa de 1 Mai. Primii care şi-au prezentat ofertele sunt cei de la Aro Palace, în Braşov, alături de cei de la Alpin şi Royal, din Poiana Braşov. Astfel, în locaţia de 5 stele de la Aro Palace, un sejur de cinci zile – patru nopţi de cazare – costă, în regim tip all-inclusive, care nu include însă şi băuturile, 245 de euro de persoană în cameră dublă şi 345 de euro/persoană în cameră single. În corpul de patru stele, tariful coboară la 205 euro/persoană în camera dublă şi 265 euro/persoană în single, în acelaşi regim de tip all-inclusive. La Capitol, pentru acelaşi sejur de cinci zile, tot de tip all-inclusive, turiştii trebuie să dea 185 euro/persoană în cameră dublă şi 225 euro/persoană în single. În Poiana Braşov, la Alpin, pentru un sejur de 4 zile în perioada 29 aprilie-3 mai – 3 nopţi de cazare, cu mic dejun – o cameră dublă costă 179 de euro, iar una single – 165 de euro. Copiii pană la 12 ani au gratuitate la cazare în cameră cu părinţii, iar pentru cei peste 12 ani, aceasta costă 57 de euro/sejur. În plus, turiştii beneficiază de acces gratuit la piscină, saună şi discoteca hotelului, precum şi de spaţii speciale de joacă pentru copii, în hotel şi în aer liber, cu personal de supraveghere calificat. La Royal, din 27 aprilie pană în 6 mai, o cameră single cu pensiune completă costă 64 euro/zi, una dublă – 69 euro/zi, o garsonieră de trei locuri – 84 euro/zi, un apartament cu hidromasaj – 99 euro/zi, iar un apartament cu jacuzzi – 109 euro/zi.
Bulgarii ne fură turiştii
Bulgaria şi Romania îşi dispută turiştii: litoralul romanesc rămane doar cu studenţii, în timp ce clasa muncitoare merge la vecini. Ofertele turistice pentru o minivacanţă în Bulgaria sunt numeroase. Litoralul romanesc îşi pierde pe zi ce trece suveranitatea în cazul minivacanţei de 1 Mai. Agenţii de turism spun că solicitările au scăzut anul acesta, în timp ce pentru Bulgaria creşterile depăşesc aşteptările. Astfel, cea mai populară staţiune bulgărească este Nisipurile de Aur. Pentru un hotel de 3 stele, o cameră dublă costă 63 de euro pentru pachetul de 3 nopţi şi 42 de euro pentru 2 nopţi. Pentru aceste tarife, toate mesele sunt incluse. Serviciile neincluse în preţ sunt taxa de staţiune (6 euro/adult şi 3 euro/copil pentru un sejur) şi asigurarea medicală. Pentru un hotel de 4 stele în aceeaşi staţiune, tariful este de 190 de euro, însă facilităţile sunt numeroase: piscină interioară cu jacuzzi (încălzită), loc de joacă pentru copii, masaj, două saune, doctor etc. Pentru un hotel de 5 stele, preţurile ajung pană la 300 de euro pachetul de 3 zile cu toate mesele incluse. O altă staţiune bulgărească apreciată este Balcik. Un pachet de 3 nopţi costă aici 59 de euro, în sistem demipensiune. Taxa de staţiune şi asigurarea medicală nu sunt incluse în preţ.
Cum e sărbătorită în străinătate ziua muncii
Ţinută anual ca sărbătoare oficială în prima zi de luni din septembrie, Ziua Muncii semnifică pentru mulţi americani sfarşitul verii. Prima Zi a Muncii, însă, a fost ţinută într-o marţi, în anul 1882. În goana după fericire prin ore mai puţine şi salarii mai mari, tipografii au fost primii care au făcut grevă, în New York, în 1794; tamplarii au început grevele în 1796; dulgherii, în Philadelphia, în 1797; pantofarii, în 1799. La începutul secolului XIX, acţiunile sindicatelor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă prin negocieri sau greve au devenit mai frecvente. Pană în anii 1820, diferite sindicate ce s-au implicat în efortul de reducere a zilei de muncă de la 12 la 10 ore au început să arate interes pentru o federaţie a oamenilor muncii. Uniunea Naţională a Meşteşugarilor a fost formată în 1834, însă dizolvată în 1837. În 1866, cateva asociaţii de sindicate s-au adunat în Baltimore pentru a forma Uniunea Naţională a Muncii, care însă a durat doar 7 ani. Prima mişcare cu succes de unire a muncitorilor a avut loc la Pittsburgh în 15 noiembrie 1881. Delegaţi ai dulgherilor, fabricanţilor de ţigări, zugravilor, navigatorilor şi oţelarilor au creat Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Sindicatelor de Muncă. Primul preşedinte a fost Samuel Gompers, de 31 de ani, din Sindicatul Fabricanţilor de Ţigări, cu Peter McGuire asistent. În 1882, Federaţia s-a extins cu toate organizaţiile de muncă ale femeilor, reprezentate pe picior de egalitate, şi a cerut o sărbătorire a eforturilor muncitorilor. Astăzi, Ziua Muncii în SUA nu este văzută în mod special ca o zi a organizaţiilor politice. Este mai mult asimilată grătarelor, autostrăzilor congestionate şi ca ultimul lung weekend al verii. Am întalnit şi am auzit că există în alte ţări ritualuri diferite de 1 Mai. Spre exemplu, în Croaţia, în Paklenita, într-un parc naţional fenomenal, tinerii fugiţi de acasă de 1 Mai fac alpinism. Pereţii drepţi, înalţi şi goi sunt provocarea întaiului de mai croat. O masă de tineri echipaţi vin să provoace muntele. Fuga lor de-acasă este în fapt o piatră de încercare. Fuga asta de 1 Mai înseamnă şi o pregătire pentru ce urmează. Pare a fi ca un mic cantonament de pregătire a lunilor de vară.
