Oamenii de știință au descoperit pe fundul Oceanului Antarctic primele dovezi referitoare la o uriașă emisie de dioxid de carbon (CO2) în urmă cu aproximativ 18.000 de ani, ceea ce a contribuit la încheierea ultimei perioade glaciare, potrivit unui studiu publicat în revista „Science“, informează AFP.
Rezultatele acestui studiu au oferit prima indicație concretă a faptului că dioxidul de carbon a fost captat într-o manieră eficientă pe fundul oceanelor în timpul ultimei glaciații, fapt intuit de mult timp de cercetători, care nu au avut însă, până la această cercetare, nicio dovadă în acest sens.
Oamenii de știință au analizat un eșantion de sedimente colectat de pe fundul oceanului între Antarctica și Africa de Sud. Ei au putut astfel să dateze cu carbon 14 cochiliile lăsate de foraminifere, mici viețuitoare marine, care se aflau în eșantion.
Comparând concentrația de carbon 14 din cochilii cu cea conținută în atmosferă în aceeași epocă, cercetătorii au putut să determine perioada în timpul căreia dioxidul de carbon a rămas captiv în ocean, a explicat Luke Skinner, de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, principalul autor al studiului.
„Rezultatele noastre au relevat faptul că în cursul ultimei glaciațiuni, din urmă cu aproximativ 20.000 de ani, dioxidul de carbon era dizolvat în apele de adâncime care circulau în jurul Antarcticii în intervale de timp mult mai lungi decât în zilele noastre“, a adăugat Luke Skinner.
Autorii studiului consideră că emisii uriașe de CO2 provenind de pe fundul Oceanului Antarctic s-au produs la fiecare 100.000 de ani, contribuind la încheierea tuturor perioadelor glaciare din ultimele două milioane de ani, această perioadă corespunzând erei cuaternare.
Amploarea fiecăreia dintre aceste puternice emisii de CO2 provenind din apele de adâncime antarctice echivalează cu acumulările acestui gaz observate de la începutul erei industriale.
Alternanța dintre perioadele glaciare și cele interglaciare din ultimele două milioane de ani a corespuns cu variațiile orbitei terestre în jurul Soarelui, potrivit teoriei lui Milankovic despre schimbările climatice.
Aceste schimbări ale orbitei au provocat modificări ale echilibrului energetic global al Terrei, pentru care fluctuațiile de CO2 din atmosferă jucau un rol-cheie. Până la acest studiu, oamenii de știință nu au reușit să explice mecanismul acestui proces.
În măsura în care oceanele sunt rezervoare uriașe de CO2, climatologii bănuiau de mult timp că modificările în circulația curenților marini joacă un rol major în declanșarea rapidă a unor cantități uriașe de CO2.
Această descoperire îi îndeamnă la prudență pe cercetătorii care susțineau proiectele de injectare de CO2 în marile fose marine ca soluție pentru a reduce emisiile de pe Terra și pentru a lupta împotriva încălzirii globale.
