Iliescu se întâlnește cu Bush ca între șefi de state. Din una în alta ajung să vorbească de pregătirea soldaților lor.
Bush: Eu mă mândresc cu soldații mei; ei mai întâi gândesc și apoi execută.
Iliescu: Și eu mă mândresc cu ai mei, da’ ei mai întâi execută și apoi gândesc.
– Păi hai să-i punem la încercare; ne alegem fiecare câte unul și vedem de ce sunt în stare.
– Foarte bine.
– Mike, vino aici și dă-i o palmă lui Iliescu.
Stă ăsta, se gândește, până la urmă spune:
– Nu pot, șefu; e președinte, e la noi în vizită, nu pot.
Iliescu: Da, îmi place, da hai să vezi și tu acum. Gheorghe, vino mă încoa.
– Să trăiți; ordonați!
– Dă-i o palmă lui Bush!
Ăsta se conformează și îi trage una de mai să cadă pe jos.
Bush: -Bravo mă, da acum la ce se gândește?
Iliescu: La ce te gândești mă?
– Păi mă gândeam că la palma aia mai mergeau doi pumni…
