La Palatul Cotroceni, veselie multă: pionierii restauraţiei – premierul Tăriceanu şi liderii partidelor (mai puţin PD care a refuzat invitaţia) – s-au adunat la un foc de tabără în jurul preşedintelui neales Văcăroiu pentru o adevărată demonstraţie de pace şi prietenie. Iată ce bine ne înţelegem noi, între noi, fără Băsescu, şi ce frumos discutăm despre -colaborare şi cooperare- şi cum -acţionăm ca un front comun- (cum a zis dl Văcăroiu) ca să demonstrăm că -Parlamentul este organul suprem al statului-. Aproape că uitasem cum sună limba de lemn. De când a tras preşedintele pe dreapta şi i-a retras permisul de conducere a ţării pe o lună, bietul Parlament e flatat în fel şi chip de coaliţia conducătoare: ba e garantul democraţiei, ba e instituţia care s-a întărit. În realitate, Parlamentul nu s-a întărit deloc. Dimpotrivă, s-a dovedit instrumentul docil al coaliţiei care-i dictează ce să facă – umilindu-l ca pe un om de serviciu. Aşa că, de bine ce e considerat tare ca piatra, -organul suprem- zace fleşcăit în coada sondajelor. De altfel nici dl Geoană şi nici PSD, în ciuda prezenţei nonstop pe scenă în rolul partidului suprem, nu saltă în sondaje unde PSD e înţepenit la 20% iar dl Geoană e sub Becali. Discrepanţa dintre pretenţiile dlui Geoană de a dicta Guvernului şi Curţii Constituţionale (de la care -aşteaptă pe 3 mai- o modificare neconstituţională a Legii referendumului) şi procentele din sondaje e la fel de mare ca aceea între planurile sale şi legislaţie. Să nu ştie PSD-PNL că legile nu se aplică retroactiv? Că regulile nu se schimbă în timpul jocului? Şi că asemenea blaturi se pedepsesc? În consecinţă, dl Geoană care-şi pregătise o vizită în SUA a fost decomandat, ministrul de externe Cioroianu a fost refuzat de dna Condoleeza Rice căreia îi ceruse o întrevedere, reuniunea NATO programată pentru anul viitor la Bucureşti a fost mutată iar preşedintele Bush vizitează Bulgaria dar ocoleşte Bucureştiul. Gorniştii retragerii din Irak – deştepţii Tăriceanu şi Geoană – au înecat ca ţiganul la mal reabilitarea României ca partener loial al SUA tocmai când urma să-şi încaseze dividendele pe fidelitate. Şi asta pentru a câştiga doar câteva luni faţă de o retragere convenită în comun. Câteva luni în care pierdem ani de încredere. Noua coaliţie lângă care dl Tăriceanu pierde timpul ţării şi-a rezervat însă aproape toţi -timpii de antenă- lăsându-l pe dl Băsescu doar pe spaţiul PD. Ce imprudenţă! S-ar putea ca, după ce-i vede pe Geoană, Vadim, Voiculescu, Frunda şi Tăriceanu tunând, fulgerând şi trişând, electoratul să constate că, prin comparaţie, dl Băsescu e precum chiorul în ţara orbilor.
