Convorbire cu acad. Marius Sala,
vicepreşedinte al Academiei Romane
– La un an de la alegerea ca vicepreşedinte al Academiei Romane, v-aţi intrat în rol, cum se zice?
– Nu prea, pentru că lucrurile sunt mai complicate decat atunci cand am acceptat să candidez la funcţia aceasta. E nevoie de o foarte adancă şi serioasă analiză a situaţiei actuale a cercetării în domeniile de care răspund – Secţia de filologie şi literatură, Secţia de arte, arhitectură şi audiovizual şi Secţia de ştiinţe agricole şi silvice. Am început să mă obişnuiesc mai ales cu istoria acestor discipline în Academie. Vreau să subliniez colaborarea foarte bună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice.
– Să vorbim despre domeniul Dvs. de activitate.
– Ca specialist în domeniul umanist, încerc să văd care este locul şi rolul ştiinţelor umaniste în societate. Am început prin a determina specificul lor în institutele de cercetare. Institutele Academiei au în planul lor, ca teme prioritare, lucrări de anvergură, care nu se pot realiza decat cu colective mari şi puternice.
– Sunteţi şi directorul Institutului de Lingvistică -Iorgu Iordan – Al Rosetti-, -cei doi stalpi ai înţelepciunii-, cum i-aţi numit în discursul de recepţie.
– Institutul de Lingvistică din Bucureşti, în cei peste 50 de ani de existenţă, a terminat cele trei lucrări pentru elaborarea cărora a fost creată Academia: două gramatici (1963 şi 2005), două dicţionare ortografice ale limbii romane (1982 şi 2005), iar anul viitor va finaliza dicţionarul-tezaur al limbii romane, început de B. P. Haşdeu (la această temă au colaborat şi institutele de profil din Cluj şi Iaşi). Institutul nostru a mai publicat Micul dicţionar academic în 4 volume, care cuprinde într-o formă concisă cele 175.000 de cuvinte (şi variantele lor) din dicţionarul-tezaur. Sunt lucrări ample, la care au colaborat şi colegii din universităţi (mai ales din Bucureşti).
– Alte preocupări?
– Institutele de cercetări din domeniul umanist redactează şi alte lucrări colective: atlase lingvistice, atlasul etnografic, tratatul de istorie a limbii romane ş.a. Acad. Eugen Simion a iniţiat şi coordonat Dicţionarul general al literaturii romane care va avea 7 volume (5 au apărut deja). Şi la aceste lucrări au colaborat zeci de persoane. La dicţionarul-tezaur lucrăm şi cu fişe extrase în perioada interbelică.
– Ce puteţi spune celor interesaţi de Gramatica limbii romane, de negăsit în librării?
– Se pregăteşte un nou tiraj, revăzut, care va fi gata într-o lună, două.
– Această Gramatică este un tratat ştiinţific în toată puterea cuvantului. O întrebare firească: Cand va fi aplicată în sistemul de învăţămant?
– Cand va fi gata cea de a doua ediţie şi, apoi, depinde de programa ministerului. Institutul nostru a propus, şi ministerul a aprobat, să se organizeze trei reuniuni interregionale (la Targu Mureş, Bucureşti şi Călăraşi), la care vor participa cercetătorii care au lucrat la Gramatică şi inspectorii de specialitate din judeţe. Se va discuta ce este nou, ce trebuie reţinut pentru şcoală ş.a.
E necesar ca limba romană să fie mai bine cunoscută
– Cum vedeţi viitorul lingvisticii în context preocupărilor academice?
– Lingvistica înseamnă foarte multe lucruri şi, în primul rand, elaborarea unui set mereu actualizat de instrumente de lucru – gramatică, dicţionare. Are, aşadar, o misiune permanentă. Numai că, la evaluarea cercetării ştiinţifice practicată astăzi, pe baza apariţiei în revistele ISI, un volum din dicţionar la care au lucrat zeci de persoane şi presupune un volum uriaş de muncă este evaluat, în cel mai bun caz, ca un articol, deşi aceste opere fundamentale pentru orice cultură sunt folosite mereu, atat de mult că nici nu mai sunt citate. Preocuparea mea, împărtăşită şi de preşedintele Academiei, acad. Ionel Haiduc, ca şi de acad. Dan Berindei – coordonatorul altor secţii de -umanioare-, este să propunem criterii de evaluare speciale şi specifice pentru ştiinţele umaniste.
– Cum se corelează cele spuse de Dumneavoastră cu PC 7?
– Este pentru prima dată cand în programele-cadru ale UE apare şi o secţiune de ştiinţe socio-umane şi umaniste. Aceasta este o veste bună (chiar dacă fondurile acordate acestor domenii sunt infime).
– Sunt şanse să atrageţi fonduri?
– În UE, cercetarea care este subvenţionată este cea care conduce la progresul tehnicii şi al societăţii, în general. În domeniul lingvisticii, UE este interesată acum de însuşirea a cat mai multe limbi de către cetăţenii acestei comunităţi, pentru ca să se înţeleagă mai bine între ei. Un proiect de gramatici ale limbilor europene (în 30 de volume), iniţiat la Frankfurt, s-a realizat cu fonduri UE; este şi o gramatică romanească printre ele. Eu însumi am colaborat la o carte consacrată prezentării celor 27 de limbi ale UE: în 24 de pagini, după un plan comun cu ceilalţi autori, am arătat esenţialul în ceea ce priveşte istoria limbii romane, descrierea sistemului ei, răspandirea geografică, statutul ei socio-lingvistic, normarea limbii (rolul Academiei în stabilirea normelor). Profesorul Stickel de la Universitatea din Mannheim va veni la Bucureşti pentru a discuta atragerea Institutului de Lingvistică într-o colaborare europeană. Dar aceste colaborări nu aduc sute de mii de euro!
– Care va fi statul limbii romane în Europa unită?
– Nu ştiu. Ştiu doar că lumea este preocupată de o mai bună cunoaştere a Romanei. Am amintit cartea cu cele 27 de limbi europene. După părerea mea, romana trebuie să fie făcută cunoscută în străinătate. Am scris, împreună cu regretata mea colegă Mioara Avram, o astfel de carte pentru publicul larg – Faceţi cunoştinţă cu limba romană. A fost tradusă în franceză şi engleză, dar a avut o difuzare necorespunzătoare.
– Aveţi o carte care e mai bine difuzată.
– Văd că sunteţi bine informată. Într-adevăr, cartea De la latină la romană, apărută în 1999, a fost tradusă în franceză, spaniolă, italiană şi engleză. Anul acesta vor apărea şi traduceri în portugheză şi greacă. Era să uit că s-a publicat şi o versiune japoneză, la Osaka. O astfel de carte este cerută şi de comunităţile de romani din afara graniţelor.
– Ce poate face Academia pentru o mai bună cunoaştere a limbii, culturii şi istoriei noastre?
– Am spus-o cu diverse ocazii, chiar şi în adunările generale ale Academiei: ar trebui iniţiate lucrări similare, de 200 de pagini, pentru a populariza în lume literatura, arta şi istoria romanilor.
– De curand ne-aţi dezvăluit şi o vocaţie de portretist. Se ascunde în Dumneavoastră un scriitor…
– Nu am scris niciodată. În 1999, la împlinirea a cincizeci de ani de la înfiinţarea Institutului nostru, am scris despre Iorgu Iordan şi Alexandru Rosetti. Apoi, mi-a plăcut, am publicat o carte. Acum fac mai multe portrete. Mă amuză.
– Aveţi un umor fin pe care îl exersaţi cu o fermecătoare măsură, discordant cumva cu ceea ce ne-am obişnuit a numi ţinută academică.
– Aşa e. Mai în glumă, mai în serios, cineva a spus că sunt un academician atipic.
-Marius Sala miroase a latinitate a juxtalineară şi a cadenţă de vers antic-
Fănuş Neagu
– -Este posibil ca numele lui Marius Sala să fie mai cunoscut de un cerc mai larg de preţuitori în Europa, America Latină şi în alte regiuni ale lumii prin scrierile sale de lingvistică comparată, de limbi romanice şi de hispanistică, decat în propria ţară. Dar noi avem o poziţie favorizată de a cunoaşte omul, al cărui profil intelectual şi moral este inseparabil de portretul cercetătorului şi ganditorului. Este meritul său de a fi păstrat intacte modestia şi etica muncii, deprinse de pe băncile şcolii-.
Acad. Mircea Malita
– -Indiferent de împrejurare sau de timpul petrecut alături de el, dupa o întalnire cu domnul Marius Sala te simţi mai senin, mai încrezător, poate mai întelegător, poate mai înţelept. Chiar mai generos şi mai bun-
Eugen Beltechi
– -Şi iată o primă calitate a lui Marius Sala: uşurinţa de a pune în contact persoane foarte diferite…O a doua calitate a lui Marius: un mare povestitor lingvistic. Deschiderea Romaniei i-a permis lui Marius să invite pe colegii mei la Bucureşti, îndeosebi la Academia Romana, pentru a lucra împreună cu ei pentru interesul comun, limba romana şi lingvistica romanică. Iată o a treia calitate a lui Marius: un mare organizator. Aşa colaborarea noastră… s-a desfăşurat într-o prietenie cu mare întelegere faţă de avatarurile vieţii.-
Prof. M. Maetzeltin – Universitatea din Viena, membru de onoare al Academiei Romane.
– -Sunt destul de bătran şi mă simt destul de tanăr ca să-mi permit a face o remarcă pentru cei mai puşini bătrani şi mai tineri. Tot ce faci în viaţă trebuie să faci cu pasiune, cu dragoste. La fel ca în dragoste, trebuie să te apropii de ceea ce iubeşti cu delicateţe, să nu bruschezi. Consider că n-am bruscat limba mea maternă.-
Marius Sala
Lucrări (selecţie)
– Estudios sobre et judeo-espagniol de Bucarest;
– Contribuţii la fonetica istorică a limbii romane;
– Limbile lumii;
– Enciclopedia limbilor romanice;
– Lengues en contacto;
– De la latina la romana (tradusă în franceză, spaniolă, japoneză);
– Introducere în etimologia limbii romane;
– May We Introduce the Romanian Language to You? (în colab.);
– Enciclopedia limbii romane.
