Fragmente osoase care ar fi aparținut lui Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus, împușcați de Securitate în 1956 la sfârșitul unei confruntări armate care a avut loc în apropierea satului Bichigiu din Bistrița-Năsăud, au fost deshumate în urma unei investigații organizate de Muzeul de Istorie a Transilvaniei în cimitirul din Năsăud. Organizată de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), deshumarea rămășițelor pământești ale celor doi eroi anti-comuniști a fost făcută, marți, de o echipă specializată, compusă din arheologi și istorici. La finalul acestei acțiuni, arheologii nu au putut spune dacă fragmentele osoase descoperite aparțin cu certitudine, lui Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus, urmând ca, în viitorul apropiat, specialiștii să efectueze și alte verificări. Arheologul Gheorghe Petrov, reprezentant al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, a declarat că săpăturile s-au făcut într-un loc indicat de rudele lui Gheorghe Pașca, unde, în trecut, erau îngropați oamenii săraci din oraș. Vorbind despre această descoperire Petrov a declarat: „Am descoperit doar fragmente osoase care provin de la una sau două persoane fără să avem indicații clare privind identitatea lor. Presupunem că ar aparține victimelor doar prin argumentul pe care îl avem la îndemână, respectiv că părți din craniu – pe care le-am recuperat – sunt trepanate, adică autopsiate, tăiate prin mijloace mecanice. Se știe că în 6 februarie 1956 cadavrele au fost supuse unei autopsii care s-a efectuat la sediul Securității din Năsăud. Acesta este singurul argument care ne face să credem că ne aflăm în fața rămășițelor reale ale celor două victime pe care le căutăm, dar, pentru a rezolva incertitudinile, cu siguranță că numai un test AND poate rezolva această identificare”. Potrivit specialistului, osemintele recuperate vor fi duse la Serviciul de Medicină Legală de la Spitalul Județean de Urgență Bistrița unde vor fi analizate, iar medicul legist va putea stabili vârsta aproximativă a fiecărui fragment osos și va putea să confirme, cu certitudine, existența trepanației fragmentelor de craniu. În plus, Petrov a mai spus că la deshumare au participat și membri ai familiilor celor doi, astfel că înainte de predarea osemintelor medicului legist a avut loc o slujbă de dezlegare oficiată de un sobor de preoți. Dacă se va confirma că rămășițele pământești aparțin celor două victime, va avea loc reînhumarea lor, a fiecăruia în localitatea de baștină, respectiv Săliștea de Sus pentru Gavrilă Pașca și Bichigiu pentru Gavrilă Rus. Potrivit arheologului Gheorghe Petrov, operațiunea de deshumare a fost dificilă, fiindcă s-a săpat într-un cimitir funcțional pe baza unor informații obținute „la mâna a doua”. „A fost o operațiune dificilă, acesta fiind un cimitir în funcțiune în care înmormântările s-au succedat de-a lungul anilor. După atât de mulți ani în care martorii respectivelor evenimente nu mai sunt în viață, iar informația o primești la mâna a doua sau a treia astfel încât este extrem de greu să mai recompui evenimentele. Dacă mergi pe dosarele Securității, acolo sunt foarte multe informații false. Aceste crime trebuiau justificate în mod oficial atunci găsindu-le diferite cauze care nu corespundeau realității”, a mai relatat Petrov.
Potrivit unui comunicat al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, Gheorghe Pașca s-a născut la 13 aprilie 1901 în localitatea Săliștea de Sus, județul Maramureș. Părinții săi au fost Gavrilă și Maria, aceștia având împreună 12 copii. În viața lui de zi cu zi, Gheorghe Pașca s-a ocupat cu prelucrarea lemnului, cu albinăritul și mai ales vânătoarea, fiind un bun cunoscător al munților și pădurilor din zona Maramureșului. Potrivit unor mărturii, Gheorghe Pașca a intrat în conflict cu autoritățile comuniste în vara anului 1946, ca urmare a refuzului său de a-și preda pușca de vânătoare cu lunetă, așa cum erau dispozițiile legale de atunci. Căutat apoi de Siguranța Statului, el și-a părăsit gospodăria și s-a refugiat în munți. Alte mărturii susțin că Pașca îi detesta pe comuniști, manifestându-se în mai multe rânduri deschis împotriva acestora. Presiunile asupra membrilor familiei lui Pașca au fost deosebit de puternice, ceea ce l-a determinat și pe fratele său, Dumitru, să-și părăsească locuința și să se alăture lui Gheorghe Pașca, în 1949. Concomitent, în comuna învecinată, Dragomirești, au fost depistate persoanele implicate în organizația „Lupta împotriva comunismului”, acestea fiind nevoite să se refugieze în munți. Pentru o scurtă perioadă de timp frații Pașca s-au integrat în acest grup, însă după uciderea lui Dumitru de către securiști, în februarie 1950, Gheorghe Pașca a preferat să reziste mai mult izolat, sporindu-și astfel șansele de supraviețuire. A păstrat însă legătura cu membrii acelei organizații, furnizându-le informații, arme și muniții până la anihilarea treptată a tuturor componenților grupului. În continuare au existat mai multe tentative ale Securității pentru a-l captura pe Pașca, însă acesta a reușit să le dejoace. În decembrie 1950, Securitatea a trimis-o în munți pe Ioana Vlad, o tânără din Săliștea de Sus, pentru a-l găsi pe Pașca și a comunica locul în care acesta se afla. Ioana se cunoștea de mai mult timp cu Pașca, pe care l-a sprijinit clandestin în mai multe rânduri. Acesta a lămurit-o însă să nu se mai întoarcă în sat și să rămână alături de el. Cei doi au trăit împreună până în iunie 1953, în acest timp născându-se o fetiță, Ioana, și se aștepta un al doilea copil. Pe baza unor informații obținute de la un localnic, în iunie 1953 trupele de securitate i-au găsit pe cei doi. Ioana Vlad a fost prinsă, însă Gheorghe Pașca a reușit să scape. Ioana Vlad a trecut prin interogatoriile Securității și a fost închisă la penitenciarul din Satu Mare unde, la 23 august 1953, a născut al doilea copil, pe Gheorghe. După patru luni de detenție, Ioana Vlad a fost eliberată și s-a reîntors acasă, fiind ținută permanent sub observație. În anii ce au urmat, Gheorghe Pașca și-a vizitat pe ascuns în mai multe rânduri familia. Securitatea supraveghea cu maximă atenție zona în care activa partizanul, controlând și interogând orice persoană suspectată că ar fi în legătură cu el, uneori recurgând chiar și la tortură pentru a forța oamenii să vorbească.
La începutul anului 1955, Gheorghe Pașca s-a stabilit într-un adăpost amenajat într-o pădure din apropierea satului Bichigiu, comuna Telciu, județul Bistrița-Năsăud, localitate situată în partea de sud a Munților Țibleș, la 23 de kilometri spre nord-vest de orașul Năsăud. Lui Pașca i se alăturase în primăvara acelui an Gavrilă Rus, un tânăr din Bichigiu, născut în 1934, care dezertase din armată în timpul efectuării stagiului militar, când fusese încorporat într-o unitate de muncă. Acesta era fiul lui Mihăilă Rus, un cunoscut gospodar din localitate ce era considerat de autorități drept chiabur. Mihăilă Rus a fost persoana care i-a sprijinit constant pe cei doi fugari, aprovizionându-i permanent cu alimente. Pentru acest lucru el a fost arestat și torturat de Securitate la Năsăud, fiind determinat să mărturisească locul unde se aflau ascunși cei doi partizani. Securitatea a organizat în zona satului Bichigiu o amplă acțiune pentru prinderea șș lichidarea celor doi partizani. Pe 5 februarie 1956, mai multe cadre operative, însoțite de trupe de la Batalionul de Securitate din Florești-Cluj au fost trimise să blocheze și să cerceteze zona. Acțiunea s-a desfășurat cu rapiditate, motiv pentru care cei doi au fost luați prin surprindere. În urma confruntării armate, în condiții controversate și încă nelămurite pe deplin, Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus au fost uciși.
Cadavrele celor două victime au fost transportate în aceeași zi la sediul Securității din Năsăud, unde au fost ținute vreme de câteva zile pentru a putea fi văzute de localnici, fiind apoi îngropate în cimitirul orașului. Majoritatea mărturiilor indică faptul că trupurile victimelor au fost puse într-o groapă comună, însă trebuie avută în vedere și varianta, susținută de unii, după care înhumările s-au făcut în două gropi aflate în plan alăturat. Moartea lui Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus a fost consemnată în Registrul Stării Civile de la Primăria orașului Năsăud la 6 februarie 1956.
