„Albinuța” Gabriela Firea, un șantajist „de cursă lungă”
Cocoțat în vârful Guvernului unde interpretează, în travesti, rolul de prim-ministru al României, fostul procuror Victor Viorel Ponta, care în această din urmă calitate s-a remarcat doar prin faptul că a fost cândva coleg de birou cu răposatul Cristian Panait, a suflat în goarna indignării și-a adunat ciracii de partid și, exact ca la colhoz, au pus la cale o plângere penală colectivă. O plângere penală menită să repare onoarea „Albinuței” Gabriela Firea care, după cum crede Premierul nostru, ar fi fost șantajată de Traian Băsescu. În realitate, și de astă dată,Victor Ponta se dovedește a fi la fel de rupt de realitate pe cât era Don Quijote de la Mancha, pe când se războia pentru onoarea imaginarei lui iubite. Iar asta pentru că, indiferent ce crede penibilul nostru Tândală de la București, „Albinuța” Gabriela Firea este ea însăși o șantajistă care a și fost condamnată pentru comiterea unei asemenea mârșăvii. De fapt, aceea nu a fost singura ocazie în care s-a aflat că firava ”Albinuță” Gabriela Firea s-a dedat la comiterea unor șantaje. O serie de înregistrări ale unor convorbiri telefonice aflate în „Dosarul Spionilor” scot la iveală un alt șantaj de care ea nu a fost străină. Este vorba despre dosarul prin care în doi consultanți internaționali, afaceristul bulgar Stamen Stanchev și rusul Vadim Benyatov Don împreună cu Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al șefului Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OPSPI) și Mihai Radu Donciu, fost consilier al Ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației au fost trimiși în judecată sub acuzația de trădare prin transmitere de secrete. Iar din acele convorbiri, rezultă familia Firea, prietenă și parteneră de afaceri a turnătorului „Felix” a pus la cale un șantaj care seamănă, ca două picături de apă cu cel organizat de conducerea Trustului Intact care l-au trimis, deja în judecată pe Dan Voiculescu, pe fiica lui Camelia, și pe Sorin Alexandrescu, directorul general al Antena TV Group.
Șantajul lui Mucea
Văicărindu-se că Președintele țării o amenință și o șantajează, Gabriela Firea dat-o pe coarda sensibilă și băgându-și fiul cel mare la înaintare, nu a ezitat să-l implice, în mod indirect în mizeria acestui scandal: „Fiul meu cel mare mi-a spus că se simte profund umilit. El s-a gândit și la tatăl lui, la primul meu soț, care a sfârșit-o prost și a decedat după cinci ani de suferință, de boală, dar nu din cauza senatorului Firea care face parte din comisia de anchetă „Nana“. (….) Nu i-a mai rămas nimic lui Traian Băsescu decât să se războiască cu morții, cu fostul meu soț, întinându-i memoria.” Acum, de: „morții cu morții, iar vii cu vii”. Așa o fi, dar nimeni nu este de vină că atât numele soțului decedat cât și, prin derularea ulterioară a evenimentelor, propria ei persoană, sunt amestecate într-un șantaj, derulat după toate „regulile meseriei”, exact așa cum este el descris în legislația penală. Conform acelor convorbiri telefonice, șantajul cu pricina a fost comis în ianuarie 2006, pe vremea când „Albinuța” Firea se afla la conducerea „Săptămâna Financiară“, publicație economică editată de trustul de presă Intact Media Group. Aflată, așadar în „ograda” mediatică păstorită din umbră de familia Voiculescu. Potrivit unor convorbiri telefonice aflate în „Dosarul spionilor” în care, printre alții, a fost trimis în judecată și Dorinel Mucea, adjunctul șefului de la Oficiul de Privatizare și Participațiile Statului în Industrie, Firea l-a șantajat pe acesta pe acesta din urmă, pentru a avea acces la dosarul Petrom, document care, pe vremea aceea era clasificat în categoria „secret”. Iar interesul pentru acel contract, departe de a fi unul strict jurnalistic, avea la bază niște motive strict pragmatice: la vremea aceea, soții Firea dețineau compania Vanem Comerț și Servicii, care avea drept obiect de activitate distribuția de cosmetice auto prin intermediul benzinăriilor Petrom. Necazul lor era că, odată cu privatizarea Petrom se punea problema retragerii produselor românești din stațiile acestei companii, decizie care nu avea cum să le pice prea bine afacerilor derulate de familia Firea. În dosarul mai sus pomenit există stenogramele a două convorbiri telefonice purtate, pe 11 ianuarie 2006, de către Dorinel Mucea cu preşedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, și cu fostul ministru al Economiei, Codruț Șereș. În acele convorbiri, Mucea le-a comunicat celor doi că este amenințat de Firea cu publicarea unor articole de presă dacă nu-i dă acces la dosarul Petrom. Dar, pentru a înțelege de ce-l suna Firea pe Mucea și nu pe Șereș, ori pe alt demnitar din ministerul Economiei, trebuie precizat că acesta nu era doar adjunct la OPSPI, ci era și membru în Consiliul de administrație de la Petrom, deci om cu greutate în companie. De asemenea, Mucea făcuse parte din comisia de privatizare a Petrom și, prin urmare, putea fi subiectul amenințărilor, mai ales că în vremea aceea exista un curent de opinie incriminator la adresa celor care privatizaseră această companie de stat. Atunci, în convorbirile cu președintele OMV și cu Codruț Șereș, Mucea s-a plâns de insistențele și telefoanele lui Firea. În urmă cu patru ani, în numărul său din 6 mai 2010, ziarul Curentul a publicat, stenogramele acelor convorbiri telefonice în care era consemnată încercarea de șantajare a lui Mucea.
„Wolfgang Ruttenstorfer (W.R.): Am văzut că m-ai sunat.
Dorinel Mihai Mucea (D.M.M.): Da, te-am sunat pentru că un anume domn. Îți aduci aminte de domnul… îți aduci aminte.
W.R: Da.
D.M.M: A fost foarte agresiv astăzi cu mine la telefon.
W.R.: De ce?
D.M.M: Nu știu de ce și m-am enervat și eu și i-am spus „dacă vorbești așa, ar trebui să vorbești cu alte persoane și nu cu mine!“ A fost foarte agresiv față de OMV, punând în pericol interesele naționale ale României. „De ce se întâmplă așa ceva pentru că mi-ai cerut ceva și ai obţinut, știi!“. Și mi-a zis: „Trebuie să vorbesc cu tine și să-mi arăți contractul“. I-am spus: „Cine ești tu să-ți arăt eu contractul?“ Asta a fost totul, dar vroiam să știu dacă l-ai întâlnit sau dacă ai vorbit cu el.
W.R.: Nu am vorbit cu el recent.
D.M.M.: OK.
W.R.: Vrei să mă întâlnesc cu el? Nu a hotărât el să nu mă întâlnesc cu el?
D.M.M.: Lasă-mă să vorbesc cu ministrul și te sun eu, mai vedem”. După opt minute, Mucea l-a sunat pe Codruț Șereș (C.Ş.), care tocmai părăsise o ședință de guvern.
„D.M.M: (…) M-a sunat domnul Firea, foarte agresiv și nu înțeleg de ce, că a vorbit cu dumneavoastră…
C.Ş: Nu a vorbit cu mine Firea de o jumătate de an.
D.M.M: Zic: „În primul rând cine ești dumneata?“ Zice: „Nu că eu vreau să ies cu un articol în presă“. Zic: „Ieși cu un articol în presă, e o țară liberă. Nu port cu dumneata nicio discuție“. Şi asta a fost tot.”
C.Ş: Fugi, măi, de aici, nu e….
D.M.M: „Nu sunt la dispoziția dumitale“. Dacă mă reclamă, să știți.
C.Ş: Bine.“
Păi unde să fi „ieșit” domnul Firea cu un articol de presă? Bineînțeles că în gazeta condusă de doamna Firea. Lucru care s-a și întâmplat. În ianuarie și în februarie 2006, în „Săptămâna Financiară” au apărut două articole referitoare la… ați ghicit: privatizarea Petrom. Concret, pe 21 ianuarie 2006, a apărut articolul „OMV vinde, Petrom plătește, marca rămâne la OMV“. Iar pe 11 februarie, tot „S.F” a publicat articolul „Micile secrete ale privatizării Petrom țes marile mistere ale Petromservice.” Ambele materiale publicistice erau presărate cu „fraze-cheie” precum: „Totul pleacă de la contractul de privatizare a Petrom, ale cărui clauze puțini le cunosc” sau „Achiziția Petrom a fost o mare afacere pentru OMV. Neobișnuit de mare.” Atunci, în urmă cu patru ani, jurnaliștii de la „Curentul” l-asu contactat telefonic pe fostul ministru conservator al Economiei, Codruț Șereș, care și-a și reamintit de acest caz: „Mi-aduc aminte că Mucea mi-a spus de intervențiile soțului Gabrielei Firea, dar din câte știu, Mucea nu a cedat presiunilor, deoarece contractul era secret la vremea aceea. Ulterior l-am desecretizat și l-am pus pe site-ul ministerului“. Tot Șereș a mai precizat că Firea nu l-a sunat pe el niciodată și că ultima dată s-au întâlnit undeva în vara lui 2005, când l-a abordat pentru modificarea unei Hotărâri de Guvern privind importul de produse cosmetice auto. „Firea reclamă că intră multe produse contrafăcute în țară, dar i-am spus că Hotărârea de Guvern reprezintă transpunerea în România a legislației europene și, prin urmare, nu se putea modifica nimic.” Cert este un singur lucru: privatizarea Petrom a adus după sine o mare gaură financiară în bugetul fostei familii Firea. Conform datelor oficiale, profitul firmei specializate în cosmetice auto a soților Firea a scăzut dramatic după privatizarea Petrom, motiv firesc de îngrijorare și, de ce nu, și de amenințări. Astfel, dacă în 2004 profitul era de 280.067 RON, imediat după privatizare, în 2005, profitul a scăzut la mai puțin de jumătate, fiind doar 128.648 RON. Presiunile s-au făcut în ianuarie 2006, exact când se încheiase anul fiscal 2005 și scăderea drastică a profitului le era cunoscută. Tot atunci, jurnaliștii noștri au încercat să afle și părerea Gabrielei Firea despre acele stenograme. Inițial, deosebit de arțăgoasă, „Albinuța” a amenințat că „Totul este o minciună. Dacă veți scrie, vă puteți trezi cu o acțiune în instanță.” Apoi, s-a răzgândit și a oferit un răspuns un pic mai diplomatic: „În legătură cu acele «stenograme» am fost întrebată și anul trecut de un ziarist de la altă publicație. Eu nu am cum să comentez niște documente care nu sunt făcute în mod oficial publice, a căror autenticitate nu a fost dovedită sau asumată de instituțiile în drept. Pot să vă asigur însă că soțul meu, care între timp a decedat în luna ianuarie a acestui an, nu a făcut niciodată presiuni asupra nimănui și că între activitățile sale și articolele publicate în «Săptămâna Financiară» nu este absolut nicio legătură. În cazul în care veți considera oportun să publicați un material bazat pe aceste «documente», vă informez că mă voi adresa instanțelor de judecată pentru a-mi apăra onoarea și memoria soțului meu.” Materialele au fost publicate dar ea nu s-a adresat „instanțelor de judecată”. Poate că i-o fi explicat că informațiile conținute de documentele din dosarele penale, exact cum este și cel privitor la Mucea, ajunse în instanță sunt o sută la sută „oficiale”.
Amendată pentru șantaj
În cei patru ani trecuți de atunci, domnul Firea a trecut în lumea celor drepți. Gazeta „Săptămâna Financiară” a răposat și ea, strangulată de incompetența managerială a Gabrielei Firea. Iar după cum se știe, „despre morți numai de bine”. Astfel că, după cum ar zice penibilul fost comisar Șoric, de la Poliția din Piatra Neamț „Case closed”. Sau poate că nu? În urmă cu doar câteva zile, „Albinuța” Firea a fost condamnată de magistrații de la Inalta Curte de Casație și Justiție la plata unei amenzi administrative de o mie de lei în urma judecării unei plângeri penale făcute împotriva sa de către Narcisa Iorga. Condamnarea la plata acestei ameniz a fost stabilită în urma unei plângeri în care ea este acuzată de comiterea infracțiunilor de „șantaj” și „ultraj”. Prefect paralelă cu prevederile legii, Gabriela firea, senator PSD, s-a apărat susținând că: „La Înalta Curte nu s-a adeverit ceea ce a afirmat doamna Narcisa Iorga, fiindcă dacă s-ar fi adeverit primeam închisoare cu executare sau cu suspendare. Mi s-a aplicat o amendă administrativă.” Așadar, „Albinuța” Firea pare să ignore faptul că, în acest context că nu toate persoanele vinovate sunt condamnate la închisoare cu executare sau cu suspendare. Iar în legile noastre penale există și pedeapsa cu o amendă administrativă. Iar ideea că vinovăția i-ar fi fost confirmată doar printr-o pedeapsă cu închisoarea, nu putem să-i spunem decât: „Albinuțo” ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să ți se împlinească”.
