După ce s-au înfruntat prin mitinguri la distanţă şi pe micile ecrane, PSD şi PD s-au întâlnit faţă în faţă, la Iaşi, în aceeaşi piaţă, într-un adevărat război al rozelor – între partidul celor trei trandafiri (şi trei mandate) ale dlui Iliescu şi partidul trandafirului devenit PD, devenit popular, devenit spre dreapta. Ce nopţi de mai, vorba poetului Macedonski, şi ce jalnice nevroze! Privighetoarea urlă şi liliacul e turbat. Premierul însuşi s-a arătat -îngrijorat- de această confruntare (de parcă ar fi străin de ea) şi, într-o emisiune tv, a explicat că PNL a întors armele împotriva preşedintelui Băsescu fiindcă acesta -s-a schimbat din cauza avidităţii sale pentru putere-. Posibil. Chiar şi dl Tăriceanu s-a schimbat şi, dincolo de faptul că în -eleganţa- sa a avut grijă să-l numească mereu -Băsescu- (aşa, ca motocicliştii), a comis câteva imprudenţe semnificative. Aşadar, dl Tăriceanu a dezvăluit că -declicul- războiului care a culminat cu suspendarea s-a produs în 2005 când a renunţat la demisie şi la anticipate (care ar fi adus o majoritate confortabilă Alianţei) întrucât -colegii săi- şi-au dat seama că dl Băsescu ar putea numi alt premier interimar. Aşadar, dl Tăriceanu recunoaşte că ditamai tămbălăul a început fiindcă risca să-şi piardă dânsul scaunul. Ce chestie! Asta n-o fi aviditate de putere? Nu înseamnă să pui propriul scaun mai presus de cap? Interesantă e şi dezvăluirea premierului despre rolul dlui Patriciu în acest război care s-ar fi iscat din cauza unei -replici- (dintre cele două tururi prezidenţiale din 2004 când dl Patriciu miza pe dl Năstase şi finanţa PSD) din pricina căreia -Băsescu a început să-l urmărească până-n pânzele albe-. Adică Băsescu l-a urmărit – până când Patriciu l-a suspendat! După ce a recunoscut, involuntar, această răzbunare patriciană, dl Tăriceanu a mers până-n pânzele albe cu autodenunţările: -la originea suspendări lui Băsescu stă în principal atitudinea lui faţă de Parlament- (altă răzbunare, adică) şi abia apoi -o serie de raţiuni de ordin constituţional- din care premierul a citat -interferarea peste Guvern-. Adică peste domeniul său privat, unde n-are voie să calce nimeni, nici preşedintele ţării, altfel o încasează. Drept care, dl Tăriceanu -se îndoieşte că Băsescu va reveni la Cotroceni- iar îndoirea lui spune multe: -nu trebuie să ne îngrijorăm dacă Băsescu nu va reveni, vor fi alegeri anticipate- iar -România are nevoie de un preşedinte care să nu vină din politică-. Aha, să vină tot din afaceri, din oligarhie, ca să domnească dânşii liniştiţi şi să deţină controlul complet. La toate s-au gândit băieţii deştepţi! Nu sunt lacomi şi fuduli degeaba.
