Spre o nouă revoluție în utilizarea calculatoarelor
Convorbire cu acad. Gheorghe Tecuci, profesor la Catedra de Calculatoare a Universității George Mason – SUA
Sunteți plecat din România din anul 1990 și în numai șase ani ați devenit profesor la Catedra de Calculatoare a Universității George Mason din SUA. Ați fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1991 și titular din 1993. Cum să înțelegem această afirmare demnă de toată considerația într-o disciplină de vârf cum este știința calculatoarelor?
Am avut șansa ca, în 1979, după terminarea facultății, să lucrez la Institutul Central pentru Conducere și Informatică (ICI), condus cu mare competență și înțelepciune de acad. Mihai Drăgănescu, care l-a transformat în centrul informaticii românești și în cel mai avansat centru de cercetare în informatică din Europa de Est. Ca mulți alți tineri cercetători am beneficiat nu doar de cadrul general din această oază de cercetare, dar și de încurajarea și sprijinul direct al acad. Mihai Drăgănescu. Îmi amintesc cu emoție cât de impresionat și încurajat am fost când, în octombrie 1981, la prima Conferință Națională de Robotică și Inteligența Artificială de la Academia Română, acad. Drăgănescu, care a și organizat-o, a apreciat public expunerea mea „Un sistem ierarhic de programare a roboților“. Tot acad. Mihai Drăgănescu a fost cel ce a intervenit direct pentru a mi se aproba primul proiect de cercetare, care a făcut posibilă colaborarea mea cu Dr. Yves Kodratoff, în cadrul acordului dintre Academia Română și Centrul Național al Cercetării din Franța și vizita făcută în SUA, în 1990. Iar eu nu sunt decât un exemplu dintre foarte mulți tineri a căror evoluție a fost benefic influențată de acad. Mihai Drăgănescu. Astfel, în 1990, când am candidat pentru un post de profesor la Universitatea George Mason, eram deja cunoscut pentru cercetările efectuate în România.
Ați creat un Centru de agenți instruibili, aflat în topul centrelor de cercetare de profil din lume. Care este programul Centrului?
Centrul de agenți instruibili efectuează cercetări fundamentale și aplicative pentru dezvoltarea agenților cognitivi, folosiți ca o extensie a capacităților umane de raționament, prin integrarea naturală și sinergetică a abilităților complementare ale omului (experiență, creativitate, intuiție, înțelepciune, etc.) și ale calculatorului (memorie, rapiditate, robustețe, cunoștințe, etc.). Continuând cercetările începute în România, dezvoltăm o teorie generală cu principii și metode de raționament care să permită unui expert din orice domeniu (de exemplu, un medic, un inginer, un strateg militar, un economist) să-și instruiască un agent software personal în rezolvarea problemelor de specialitate, fără ca el să aibă cunoștințe în domeniul calculatoarelor sau al inteligenței artificiale. Expertul își învață agentul așa cum o face cu un student sau colaborator, explicându-i cum să rezolve probleme specifice, ghidându-l în rezolvarea de probleme noi, corectându-i și explicându-i greșelile. Treptat, agentul se dezvoltă ca un discipol, abordând problemele în modul învățat de la expert. Un astfel de agent poate fi folosit în cel puțin trei ipostaze: ca asistent al expertului, ajutându-l la rezolvarea mai rapidă a unor probleme mult mai complexe; ca sursă de expertiză pentru utilizatori ne-experți (de exemplu, în calitate de asistent medical personal); ca sistem de instruire, instruind studenții cum a fost el însuși instruit.
Ce s-a realizat?
Centrul a dezvoltat numeroși agenți experimentali atât pentru domenii de apărare, cât și civile cum sunt: agenți pentru planificarea acțiunilor, pentru asistența în situații de urgență, pentru verificarea tranzacțiilor financiare, pentru disgnosticul și tratamentul medical, pentru educarea analiștilor în raționamentele bazate pe evidență, pentru dezvoltarea gândirii critice a studenților ș.a.
Care este impactul acestor agenți instruibili?
Credem că teoria agenților instruibili de tip Discipol contribuie la o nouă revoluție în utilizarea calculatoarelor, prin trecerea de la calculatoarele personale la agenții instruibili. Astăzi, oricine poate folosi un calculator ca să trimită mesaje, să scrie lucrări sau să citească ziarele pe Internet. Dar programele ce fac aceste operații posibile sunt generice, dezvoltate de specialiști în calculatoare. Obiectivul cercetărilor noastre este să permită nespecialiștilor în calculatoare să nu mai fie doar utilizatori, ci creatori de agenți inteligenți personali, capabili să-i ajute în rezolvarea problemelor din domeniul lor de activitate și să facă față cerințelor unei societăți din ce în ce mai complexe.
Știu că sunteți în legătură cu specialiști români. Aveți studenți din România? Ce proiecte comune aveți?
Desigur. După terminarea studiilor, unii au rămas să-și continue cercetările în Centrul nostru ca profesori (de pildă dr. Mihai Boicu, dr. Dorin Marcu), alții au ales să lucreze în companii importante precum Google sau Microsoft (de exemplu Bogdan Stănescu). Colaborez cu Dan Tufiș, membru corespondent al Academiei Române și directorul Institutului de Cercetări în Inteligența Artificială al Academiei, unul dintre cei mai apreciați specialiști din lume în domeniul prelucrării automate a limbajului natural. Dorim să integrăm cercetările noastre astfel încât agenții Discipol să fie instruiți cât mai ușor în limbaj natural.
Acad. Mihai Drăgănescu a lăsat moștenire și o operă filosofică originală, iar, în ultimii ani, a scris studii despre societatea bazată pe cunoaștere și a conștiinței. Cum, dacă și când va fi posibilă o asemenea societate?
Acad. Mihai Drăgănescu a fost un mare vizionar, prefigurând înaintea altora evoluția societății. Dacă astăzi Romånia este o forță în domeniul informaticii, acest lucru se datorează în mare măsură programului tehnologic național din domeniul circuitelor integrate, calculatoarelor electronice și informaticii, pe care l-a ghidat timp de 20 de ani (1965-1985). Încă din 1970, studiile sale prefigurau o societate bazată pe un mediu informatic care astazi, prin Internet, este o realitate. În ultimii ani, acad. Mihai Drăgănescu a avansat o nouă viziune despre evoluția societății, introducând noțiunea de eră a informației cu trei etape: societatea informațională (unde informația, prin Internet, este elementul determinant al evoluției societății); societatea cunoașterii (unde cunoștințele reprezintă principala resursă de producție) și societatea conștiinței (unde conștiința va avea rolul determinant în evoluția către o societate spirituală și morală). A fost foarte preocupat de depășirea stării de subdezvoltare a societății informaționale în România, concomitent cu realizarea primelor obiective ale societății cunoașterii, precum crearea unui Internet „dezvoltat“, răspândirea cărții electronice, dezvoltarea managementului cunoașterii, dezvoltarea și utilizarea pe scară largă a agenților inteligenți cum sunt agenții Discipol. A publicat, de altfel, prima carte electronică romånească și prima carte românească pe Internet, a organizat primele simpozioane privind cartea electronică și comerțul electronic în România. Suntem deja în trecerea de la societatea informațională la societatea cunoașterii. Cât privește societatea conștiinței, cred că marile încercări la care este supusă omenirea vor face din ce în ce mai clară necesitatea evoluției către o astfel de societate, ca o condiție a supraviețuirii noastre.
