În fiecare zi suntem nevoiți să facem față provocărilor vieții. Unii dintre noi reușim, alții avem nevoie, pe långă sprijinul familiei și al prietenilor, și de ajutorul unui psiholog. A te adresa psihologului nu înseamnă că ești "nebun". Specialistul are rolul de a asculta pacientul și de a-i da sfaturi care să contribuie la ieșirea din impasul psihologic. A urma cåteva ședințe de terapie nu este o rușine. Ziarul "Curentul" a realizat un interviu cu psihologul clinician Ligia Moise privind "relația" dintre specialist și pacient și nu numai.
Doamnă psiholog clinician Ligia Moise, care sunt cele mai frecvente probleme cu care vin pacienții la dumneavoastră?
Nu știu dacă putem vorbi despre o frecvență a anumitor probleme. Oamenii se adresează psihologului cånd simt că nu mai pot face față provocărilor vieții. Din păcate, acest moment este puțin cam tardiv. În sensul că momentul apariției problemei și implicit a angoasei determinate de aceasta se află cu mult în urma momentului prezentării la cabinet. Iar asta nu face decåt să complice lucrurile. Ca în orice "afecțiune" cu cåt întårziem prezentarea la specialistul care ne poate ajuta cu atåt lucrurile devin mai complicate. Astfel încåt, oamenii nu vin cu o "banală" schimbare de dispoziție legată de un eveniment de viață cel puțin nefericit ci, se prezintă după mult mai mult timp în plină depresie. Sau nu vin cånd sunt îngrijorați, ci vin cånd deja am avut un atac de panică. În general cam astea sunt problemele de "actualitate".
Situația de la ora actuală, criza economică, a dus la creșterea numărului celor care se adresează psihologilor?
Din păcate, mult discutata criză economică, ne bagă într-un cerc vicios. Pentru a putea beneficia de terapie, aceasta necesită alocarea unor fonduri din bugetul familiei. Ori, în momentul în care mă confrunt cu o scădere a salariului, un salariu minim pe economie ori sunt șomer, posibilitățile mele materiale sunt mult reduse. Și așa ajung ca într-un moment dificil din viața mea, într-un moment în care aș avea reala nevoie de ajutor din partea psihologului să nu pot beneficia. De ce?. Din același motiv care m-ar aduce la psiolog: lipsa banilor. Din păcate, la noi în țară, nu s-a introdus în sistemul de asigurări de sănătate și psihoterapia.
De ce ezită romånii să se adreseze psihologilor?
Romånii ezită să se adreseze unui psiholog și datorită faptului că nu se cunoaște cånd și în ce situații acesta îmi poate fi de ajutor. "Eu nu sunt nebun…de ce sa ma duc la psiholog…" auzim cel mai frecvent, nu? Poate că o informare de masă în råndul copiilor și tinerilor ar forma o generație care să înțeleagă exact rolul psihologului, motivele care mă pot determina să mă adresez unui psiholog.
Ce presupune a avea o relație de cuplu?
A avea o relație de cuplu este ca și cum ne-am "angaja" ambii parteneri să avem grijă de o plantă în ghiveci. Dacă nu există o permanentă comunicare în care să aflăm dacă celălalt a udat floarea, dacă i-a oferit toate condițiile în care aceasta să se dezvolte armonios se poate întåmpla ca amåndoi sa udăm planta – și acesta putrezește sau să credem fiecare că celalat a udat-o și atunci se usucă. Esențială într-o relație este comunicarea și ea poate duce și la o viață sexuală armonioasă. Din păcate, cu timpul uităm să mai comunicăm crezånd că ceea ce era valabil la început a rămas valabil și după 5 sau 10 ani de relație. Din lipsă de timp sau pentru că iar am venit obosiți de la serviciu nu realizăm că există noi informații despre partenerul nostru de viață pe care, la un moment dat, le descoperim, dar sunt prea multe. Și putem avea surpriza neplacută să nu mai recunoaștem omul de långă noi. Pentru că nu am fost atenți la schimbări.
Care sunt șansele ca un cuplu aflat, să spunem, într-un moment de impas și care se adresează unui psiholog să se "împace"?
Orice cuplu se poate "împăca" dacă își dorește asta. Rolul psihologului nu este de judecător care să împartă dreptate unuia dintre soți chiar dacă acesta este unul dintre gåndurile "ascunse" cu care aceștia se prezintă la terapie. Rolul psihologului este de a oferi o "oglinda" în care ei să se vadă, să-și evalueze relația și să poată astfel, în cunoștință de cauză, să ia decizia pe care amåndoi și-o doresc. Nu toate terapiile de cuplu se pot termina cu o "împacare" dar, de cele mai multe ori se termina cu doi oameni care își asumă decizia luată. Indiferent de ea.
