Mai întâi au venit polonezii, cehii și letonii. În prezent, marea anxietate din dezbaterea britanică despre imigrație este aceea că românii și bulgarii vor ajunge cu miile în Marea Britanie, odată ce aceștia vor căpăta acces nerestricționat pe piața forței de muncă începând de anul viitor, scrie Chris Bowlby într-un articol apărut recent pe site-ul BBC History Magazine și preluat de Agerpres. Este rar ca țările din estul Europei să fie subiectul unei atât de mari atenții din partea britanicilor. Contextul acestei dezbateri – aderarea recentă a acestor țări la Uniunea Europeană – ar fi trebuit, probabil, să marcheze ieșirea lor finală de sub o barieră de ignoranță și ostilitate reciprocă. Totuși, cea mai recentă dezbatere din Marea Britanie a dezvăluit însă că există percepții adânc înrădăcinate.
Alex Drace-Francis, profesor asociat de istorie culturală europeană la Universitatea din Amsterdam și totodată un specialist pe probleme românești, susține că oamenii din această parte a Europei s-au confruntat mult timp cu prejudecăți "uneori la limita rasismului, chiar dacă nu axat pe culoare". Drept dovadă, un scriitor britanic care vizita Bulgaria, România și statele vecine înainte de Primul Război Mondial își intitula cartea "Prin Europa Sălbatică".
Legăturile României cu lumea latină i-au convins pe unii observatori occidentali să o considere un loc mai "civilizat" decât teritoriile vecine balcanice și slave. Cu toate acestea, percepțiile populare despre România s-au fixat pe câteva simboluri excepționale, dar puternice. Chiar înainte ca Bram Stoker să își plaseze romanul "Dracula" în Transilvania, povestirile despre obiceiurile și superstițiile ciudate au făcut impresie asupra publicului britanic. Minoritatea romă (țiganii) – uneori confundată cu românii – reprezintă un alt element "exotic", dar în cele din urmă înțeles greșit. Alex Drace-Francis, ale cărui cercetări au vizat prezența românilor în sursele britanice din secolul al 18-lea până în prezent, sugerează că britanicii par "aproape mândri să vorbească despre România ca despre un loc ciudat".
Au fost și excepții. În pofida unor note derogatorii, "Trilogia Balcanilor" (1960), scrisă de Olivia Manning, oferă o relatare vie despre România din timpul războiului, apreciată și de către români. Cu toate acestea, Războiul Rece a consolidat ideea de stranietate amenințătoare a României. Dictatorul român Nicolae Ceaușescu a fost curtat un timp de Occident atunci când a sfidat conducerea sovietică (efectuând chiar și o vizită de stat în Marea Britanie în 1978). Cu toate acestea, revoluția care l-a îndepărtat a fost una sângeroasă la București, spre deosebire de manifestațiile pașnice care au însoțit căderea Zidului Berlinului sau Revoluția de Catifea din Cehoslovacia.
Prin urmare, nu a părut niciodată probabil ca românii să fie îmbrățișați în noua familie europeană la fel de ușor ca alte națiuni aflate anterior în spatele Cortinei de Fier. Scriitorii britanici de articole de călătorie invocă în continuare imagini ale ciudățeniei României – uneori comice, alte ori sumbre, iar acoperirea unor problemelor reale, cum ar fi corupția, se dizolvă în platitudini despre lipsa de încredere pe care ți-o dă locul.
Alți comentatori se concentrează pe lucrurile lăsate neafectate – cum ar fi satele din Transilvania – într-o țară descrisă ca fiind încă cu mult în urma nivelului european de dezvoltare. Acuzațiile potrivit cărora carnea de cal a înlocuit carnea de vită în abatoarele din România și apoi trimisă în Marea Britanie au fost recent adăugate la acest amestec (de păreri). Cum percep însă locuitorii României legăturile lor internaționale? Dr. Drace-Francis, care a cercetat, de asemenea, imaginea românilor despre Europa de Vest, susține că, în pofida restricțiilor de călătorie stricte din timpul Războiului Rece, românii au fost încurajați în mod oficial să își considere civilizația legată atât de vest cât și de est. Intelectualii români au simțit, în mod tradițional, o puternică afinitate, cu cultura franceză, dar mai puțin cu cea britanică. Între timp, migrația românească recentă a favorizat Italia și Spania, cel puțin în parte datorită percepției unui patrimoniu latin comun.
Pe de altă parte, creșterea gradului de cunoaștere a limbii engleze în rândul tinerilor români ar putea face din Marea Britanie o destinație atractivă. Cu toate acestea, criza economică din zona euro ar putea să fi afectat imaginea bună de care se bucura Europa în ochii românilor. Istoria și locația României fac pasibilă țara de 'mai multe solidarități", sugerează Drace-Francis. Un patrimoniu religios comun ortodox răsăritean este, spre exemplu, uneori evocat pentru simpatia față de Serbia și Grecia. Prin urmare, susține autorul articolului, o posibilă migrație a românilor în Europa va fi modelată de un amestec complex de factori vechi și noi. Acoperirea mediatică britanică, deși prezintă situația fără precedent, se bazează de multe ori într-o măsură surprinzătoare pe anxietățile și stereotipurile mai vechi.
Geo Ioanid
