Cu fiecare an care trece, numarul celor care-si mai amintesc ca in decembrie *89 -ne-am luat ratia de libertate- este tot mai mic. Nepasarea oamenilor -simplii- si interesele unei importante parti a clasei politice, in frunte cu Ion Iliescu, au reusit sa transforme moartea a aproape 1.000 de oameni intr-un fapt banal. Nimeni nu mai este interesat sa afle cine se face vinovat pentru acele crime, iar cei care au fost deja indentificati ca fiind implicati in masacrarea demonstrantilor isi vad linistiti de viata. Restul e istorie…
Valul revolutiei din decembrie *89 a pornit din Timisoara. Poate datorita apropierii de garnita de vest, poate din alte motive mai putin -ortodoxe-, pe 15 decembrie, cateva zeci de romani au avut curajul sa iasa in strada si sa protesteze. Scanteia fusese data de pastorul reformat Laszlo Tokes, care urma sa fie evacuat si mutat intr-o alta parohie, fiind luat in colimator atat de securitate, cat si de puterea locala de partid. Enoriasii maghiari reformati s-au solidarizat insa cu pastorul lor, pazind zile la rand casa acestuia si incercand sa impiedice evacuarea. A fost primul pas spre declansarea marii revolutii. Din 16 decembrie, celor cateva zeci de unguri reformati li s-au alaturat si romanii. Astfel, primul lucru care s-a scandat in fata casei parohiale a fost -Libertate!-. Nici un moment pastorul reformat nu a banuit ca protestul sau si solidarizarea locuitorilor Timisoarei vor alcatui scanteia care va duce la caderea dictaturii ceausiste. -Mi-am asumat responsabilitatea si pericolul sa lupt pentru drepturile bisericii, ale minoritatii maghiare… N-am avut in vedere sa joc un rol pe plan national. Asa trebuie inteleasa chestia. Eu nu mi-am putut inchipui ca un simplu preot reformat poate lupta pentru cauza eliberarii tarii de sub asuprirea dictaturii comuniste-, declara Tokes, intr-un interviu din 1989. Evenimentele nu mai depindeau insa nici de persoana sa si nici de protestul sau religios. Valul revolutionar nu mai putea fi oprit.
Furie revolutionara
Marsul demonstrativ ii duce pe timisoreni la sediul Comitetului Judetean al PCR, unde sunt sparte ferestrele, este distrus steagul comunist si, dintr-o librarie apropiata, sunt arse cartile semnate de cuplul Ceausescu. In noaptea de 16 decembrie, au fost operate peste 500 de arestari si au avut loc numeroase agresiuni impotriva manifestantilor. Teama a determinat imprastierea multimii. A doua zi era Duminica Mare. Se marsaluieste din nou spre Comitetul Judetean al PCR, unde sunt arse portretele lui Ceausescu. Arestarile ajung la 800 de persoane. Dintre acestea, peste 130 erau minori. Tot in 17 decembrie, au loc primele reprimari violente, soldate cu morti. Desi era informat asupra a ceea ce se intampla la Timisoara (chiar daca nu intru totul sau foarte corect), Ceausescu decide sa plece intr-o vizita in Iran, convins fiind fie ca incidentele din capitala Banatului erau minore, fie ca ele, chiar daca erau ingrijoratoare, puteau fi reprimate precum cele de la Brasov, in 1987.
Morti pentru libertate
Pe 18 decembrie, Timisoara era aparent linistita. Ca urmare a represiunii brutale din ziua precedenta, manifestatiile scad in amploare. La Bucuresti, multi considerau ca lucrurile erau sub control, chiar daca revolta nu se stinsese, iar timisorenii se incapatanau sa reziste. In absenta lui Ceausescu, conducerea tarii este lasata in mainile Elenei Ceausescu. Ea era secondata de Emil Bobu si Manea Manescu. Intre timp, in Timisoara este declansata greva generala. La Spitalul Judetean, cu acordul conducerii, incepe anchetarea ranitilor. Spre seara, timisorenii se aduna, din nou, in centrul orasului. Generalul Mihai Chitac ordona folosirea grenadelor lacrimogene impotriva demonstrantilor din fata catedralei. Tot cu gaze toxice sunt intampinati si cei care vin la spital pentru a-si recupera rudele decedate. La morga incepe operatiunea de sustragere a cadavrelor. Dupa ce infruntarile violente si represiunea au devenit evidente, dar fara ca timisorenii sa fi renuntat la revolta lor, Elena Ceausescu ii trimite, in 19 decembrie, la Timisoara, pe primul-ministru, Constantin Dascalescu, si pe Emil Bobu, sa negocieze cu protestatarii si mai ales sa informeze asupra situatiei reale din orasul rasculat. La Opera sosesc reprezentantii revolutionarilor si apare prima miscare politica in opozitie cu PCR – Frontul Democratic Roman, care elaboreaza o proclamatie. Balconul Operei devine -statul major- al revolutiei. Dupa lasarea serii, se inregistreaza alte victime, bilantul fiind de sapte morti si 98 de raniti. Legaturile telefonice cu Timisoara sunt intrerupte.
Stare de necesitate
In 20 decembrie, muncitorii se indreapta din nou spre Piata Operei (actuala Victoriei). Generalul Stefan Guse ordona, pe propria raspundere, incetarea focului si retragerea efectivelor militare in cazarmi. Mai mult, permite accesul manifestantilor in cladirea Operei. In jurul pranzului, primul-ministru, Constantin Dascalescu, soseste la Timisoara, unde primeste o lista cu revendicarile manifestantilor. Acestia doreau demisia in bloc a guvernului si a presedintelui Nicolae Ceausescu, precum si organizarea de alegeri libere. In aceeasi zi, Ceausescu se intoarce din Teheran si aproba decretul prin care, in judetul Timis, este instituita starea de necesitate. Generalul Victor Athanasie Stanculescu este numit comandant militar al Garnizoanei Timisoara si este insarcinat sa citeasca, de la balconul Comitetului Judetean de Partid, decretul de necesitate, sarcina pe care o refuza, internandu-se, pentru cateva ore, la spitalul din Timisoara. Detasamente ale Garzilor Patriotice, inarmate cu bate, sosesc, pe 21 decembrie, la Timisoara pentru a inabusi manifestatiile de protest. In scurt timp, acestea se unesc insa cu cei 200.000 de manifestanti iesiti in strada. Orasul trecuse deja in mainile revolutionarilor. Revolta populara se extinde in Lugoj, Caransebes, Resita si in mai toate orasele din judetul Timis. In cursul aceleiasi zile, incepe mitingul de la Bucuresti, ce pecetluieste soarta regimului comunist. Revolutia din decembrie *89 a cuprins, astfel, o tara intreaga.
Mitingul care a facut istorie
In toata tara era o vreme nefiresc de calda pentru 21 decembrie, iar in Bucuresti erau peste 20 de grade. Nicolae Ceausescu a organizat un miting de sprijin in piata din fata fostului Comitet Central. Se spune ca a fost manipulat de apropiati tocmai pentru a-i fi rasturnata dictatura. Greseala a fost fatala. Mitingul a fost anuntat in fabrici si birouri, insa la ora 14.00 a fost contramandat, pentru ca, mai tarziu, Ceausescu sa-l reconvoace. Dictatorul ezita. Muncitorii adunati in piata erau supravegheati de securitate. -Ceausescu – Romania, stima noastra si mandria-, una dintre lozincile vremii, rasuna tot mai slab. A vorbit Ceausescu, dar dupa numai un minut a fost intrerupt de o puternica agitatie ce venea din multime. -Alo, alo, ramaneti la locurile voastre!-, incerca el sa calmeze multimea. Dupa alte huiduieli, Ceausescu a anuntat marirea cu 100 de lei a salariilor, insa protestul s-a accentuat. Si-a pierdut glasul, transmisiunile televizate si cele de la radio au fost intrerupte si inlocuite de cantece patriotice. Oamenii se strang in Piata Universitatii, unde, dupa caderea serii, incepe masacrul. A doua zi, caldaramul era patat de sange, dar oamenii invinsesera. Din fabrici, oamenii ies spontan in strada. Ceausescu pierduse. Era 22 decembrie, iar revolutia lua sfarsit. In scena apar cei care erau -programati- sa conduca.
Confiscarea eroilor
Un nou grup de interese, format din generalii de la Armata si Securitate, preia conducerea, de facto. In sediul CC, unde in strada romanii serbau eliberarea de sub regimul Ceausescu, noua putere isi intra in atributii. Generalii Guse, Stanculescu, Vlad, Popovici si Parcalab erau la comanda. Armata pusese deja in aplicare Ordinul 2600/1989, dat dupa revolta de la Brasov, in care se stabileau atributiile fiecarui departament in cazul unei revolte populare. In primul rand, centrele de putere trebuia aparate de -intrusi-. In CC, Televiziune si Radio se instituie un sistem de triere a celor care reusisera sa intre din pura intamplare, fiind emise chiar si legitimatii de acces. Intreaga Capitala este impartita in -zone-, fiind instituite 78 de filtre care supravegheau traficul. Frecventele radio ale companiilor de taxi, cinci la numar, sunt comutate pe o frecventa unica, controlata de armata. Fluxul informational difuzat de radio si televiziune intra si el sub control, orice stire difuzata trebuind sa fie aprobata de catre cei aflati la comanda in CC. Haosul din strada, intretinut printr-o manipulare abila, este doar de fatada. Incet-incet, se strang in sediul Comitetului Central si noii -politicieni-, stransi de pe la casele lor sau veniti din strada. Dupa ora 15.00, manifestantii incep sa primeasca arme, chiar daca nicaieri in tara nu se tragea nici un foc. Zvonurile despre teroristi sunt lansate sistematic, intoxicarea populatiei fiind totala. La lasarea serii, incepe razboiul dintre romani. Fiecare trage in fiecare, fara nici o tinta, fara nici un rost. In tara, in marile orase, in special din vest, unde existasera anumite persoane care erau cunoscute pentru opozitia fatisa fata de regimul Ceausescu, izbucnesc conflicte armate. Baia de sange ii legitimeaza pe cei care s-au cocotat pe scaunele puterii, fara ca cineva sa mai poata sa puna la indoiala atasamentul lor fata de noua -cauza-. Din fosti comunisti de rangul doi, devin revolutionari si apoi sefi de stat. Cinci zile mai tarziu, totul se linisteste la fel de brusc cum a inceput. Ceausescu e mort, iar FSN, cu Ion Iliescu in frunte, se instaureaza la putere.
Fara remuscari
-Daca se aplica legea, am fi ramas fara generali in armata, pentru ca cei care au fost facuti generali dupa decembrie 1989 sunt cei care au tras la revolutie-, declara, in urma cu cativa ani, Radu Tinu, ultimul sef al Securitatii Timis. Cinismul realitatii e desavarsit. Criminalii sunt avansati, in timp ce autorii morali ai masacrului depun flori la mormintele celor pe care i-au ucis. Recastigarea puterii in anul 2000 de catre Ion Iliescu este ultimul pas spre ingroparea adevarului. Toate anchetele incepute si neterminate sunt lasate in uitare. Generalul Dan Voinea este schimbat din functie si tras pe linie moarta. Marii generali, buni prieteni ai -noului- presedinte, sunt facuti scapati, procurorul general inaintand un recurs in anulare in cazul Timisoara si Otopeni. In dosarul Cluj, Curtea Suprema admite recursul si trimite cauza spre rejudecare. Pentru toate crimele din decembrie au platit doar trei-patru -fraieri-. In rest, liniste, revolutia romana netrebuind -intinata- de golani. Dupa 15 ani, chiar si crimele se prescriu, asa ca cei care au tras la revolutie, cu sau fara ordin, pot dormi linistiti. Nimeni nu ii va mai judeca.
45 de dosare -uitate- in fisetele procurorilor
In fisetele procurorilor din cadrul Sectiei Parchetelor Militare se mai gasesc 45 de dosare referitoare la evenimentele din acea perioada. In 42 de cauze, procurorii nu au reusit sa stabileasca cine se face vinovat de infractiunea comisa, ele fiind incadrate la capitolul -autor necunoscut-. In plus, pe langa acestea, procurorii ar trebui sa refaca urmarirea penala si in alte doua cauze care au fost restituite de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv dosarele revolutiei de la Sibiu si Targoviste. Tot pe masa procurorilor se gaseste si cauza referitoare la decesul generalului Vasile Milea, dosar ce a fost redeschis. -La evenimentele care au avut loc in decembrie 1989 au participat numeroase forte militare apartinand Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, dar si numeroase efective constituite in formatiuni de garzi patriotice si care impreuna cu un numar de civili inarmati nu s-au subordonat in acele momente conducerii unitatilor militare aflate in dispozitiv-, se scuza conducerea Sectiei Parchetelor Militare.
Ceremonii de protocol
Ceremoniile de marcare a evenimentelor din decembrie *89 au debutat la Timisoara. Fara fastul si emotia din anii trecuti, timisorenii au depus coroane de flori in cinstea eroilor martiri. Timp de trei minute, ei au pastrat un moment de reculegere, iar sirenele apararii antiaeriene au fost pornite, concomitent cu tragerea clopotelor bisericilor. In zilele de 21 si 22 decembrie a.c., in unitatile militare in care s-au ridicat monumente pentru cinstirea eroilor Revolutiei Romane din Decembrie 1989 se vor desfasura ceremoniale militare si religioase. Regimentul 30 Garda si Protocol -Mihai Viteazul- si Brigada 2 Parasutisti vor asigura garzile de onoare pentru ceremonialele de depunere de coroane si jerbe de flori, care vor avea loc pe 22 decembrie in Bucuresti, la Cimitirul Eroilor Revolutiei, Piata Universitatii, Piata Revolutiei (Senat), Radiodifuziune si Televiziunea Romana.
