Contracronometru

Desemnarea premierului Tariceanu a declansat o adevarata cursa contracronometru pentru alcatuirea guvernului si a unei majoritati care sa-i sustina validarea in parlament. Miza e mare: e vorba de singura posibilitate de a avea cota unica de impozitare (16%) in anul 2005 printr-o ordonanta de urgenta emisa pana la sfarsitul anului – si de recalcularea pensiilor. Daca se rateaza aceste obiective – practic, principalele promisiuni ale Aliantei si ale presedintelui Basescu – se pierde un an de aplicare si atat beneficiarii directi (patronatele, salariatii si pensionarii) cat si intreaga economie pierd startul relansarii si ramane prizoniera gratiilor fiscale fixate de guvernul Nastase. Din acest motiv, validarea guvernului Tariceanu din -prima incercare- este vitala. Eventuala sa validare la a doua strigare ar fi doar salvarea parlamentului de alegeri anticipate. Partidele parlamentare au de ales intre a salva economia sau a se salva pe ele insele. Faptul ca vom afla cine s-a opus sansei de a schimba economia nu ne va consola insa in nici un fel de pierderea acesteia. Am mai aflat si altadata cine e vinovat de una sau alta din greselile sau crimele comise in Romania dar asta n-a ameliorat cu nimic situatia. Pagubitii au ramas cu amaraciunea, victimele au ramas cu durerea iar vinovatii au ramas cu avantajele. Desemnarea dlui Tariceanu, desi previzibila si logica prin prisma evolutiei societatii, a fost intampinata cu rezerve de PSD din partea caruia dl Alin Teodorescu a considerat-o de-a dreptul -o eroare-. Dar ramanerea PSD+PUR in -majoritatea de facto- (cum i-a zis dl Nastase) alcatuita cu PRM la parlament, ce-ar fi fost? Eroare sau oroare? Mereu impur, PUR a ales in ultima clipa guvernarea cu Alianta (care l-a primit ca bleaga!) lasand PSD intr-o inevitabila Uniune cu PRM. Nici liderul PRM nu e incantat de un guvern al Aliantei cu UDMR – dar si-a revendicat paternitatea tuturor presedintilor: -in mai putin de doua saptamani, PRM a facut un presedinte de tara si doi presedinti de parlament-. Aici parerile sunt impartite. Dl Nastase pretinde (utilizand statisticile) ca Bucurestiul l-a facut presedinte pe dl Basescu fiindca pe tara ar fi castigat el insusi. Judecand dupa semnalmentele dlui Basescu, e clar ca Bucurestiu-i este tata. Mai ales ca Vadim ceruse PRM sa boicoteze alegerea presedintelui. In parlament insa, C.V. Tudor si-a dorit sa-i faca pe dnii Vacaroiu si Nastase presedinti si a reusit. Se vede imediat ca amandoi sunt ai lui: ii seamana la cautatura si au -aceeasi grupa sanguina- dupa cum constata de mult Vadim. In fine, PRM i-a facut, sa-i traiasca. Cine nu, sa nu-i doreasca. Sa-si doreasca sanatate si la multi ani – fara PSD.