Marea problemă a spectrului politic românesc de după referendum este fuga de spectrul anticipatelor prin căutarea unei majorităţi care să ducă la -un guvern solid şi stabil- – în condiţiile în care mediul este mai alunecos ca niciodată. Nici nu se mai ştie bine ce partide sunt la putere şi care în opoziţie de când dl Băsescu le-a despărţit şi le-a reîmpărţit în jurul persoanei sale. Să găseşti o majoritate stabilă pe nisipuri mişcătoare în plină deşertificare de proiecte şi programe nu e lucru uşor mai ales când toată lumea vrea puterea dar nu şi răspunderea pentru ea. Cel care vrea să forţeze lucrurile în acest sens este PD. Deşi abia au ieşit din guvern, democraţii ameninţă cu o moţiune de cenzură la adresa guvernului Tăriceanu doi în speranţa că vor sili astfel PSD fie să-şi legalizeze relaţia cu PNL intrând la guvernare, fie să declanşeze alegerile anticipate. Atâta strădanie din partea PD şi a preşedintelui Băsescu de a băga PSD la guvernare cu PNL ar trebui să-i facă mare plăcere dlui Patriciu care visează la această combinaţie (stranie dar durabilă şi rentabilă) de când a intrat în politică energetică. S-ar zice că după ce i-a denunţat şi învins în referendum, preşedintele Băsescu însuşi îşi doreşte un guvern al oligarhilor şi mogulilor – spre a-şi proteja PD şi PLD pentru alegerile viitoare. Şi ce câştigă România din această -reformă- a clasei politice prin amestecarea ei? Nimic – dar nici nu pierde nimic pentru că toate alternativele sunt oricum pierdute sau aproape epuizate. Singurele variante rămase în perspectivă – PSD cu PNL sau PSD cu PD, acum sau după alegeri – sunt la fel de puţin sănătoase ca meniul românilor consacrat de statistici: ciorbă şi tocăniţă – contra ciorbă şi tochitură. Nu-i vorbă că guvernul dlui Tăriceanu şi-ar merita din plin o moţiune de cenzură – pentru miniştrii pe care i-a promovat. Cu dl Chiuariu care s-a făcut de râsul Justiţiei schimbând legea ANI la o săptămână după ce se lăuda cu votarea -în unanimitate- a formelor ei perfecte şi cu dl Orban care a schimbat toţi şefii din transporturi (aerian, naval, metrou, drumuri etc) din toată ţara pentru a alunga orice picior neliberal, PNL a demonstrat că, din păcate, preferă banii şi posturile de azi oricăror voturi de mâine. Probabil că liberalii sunt convinşi că parteneriatul lor strategic cu PSD va dura şi după alegerile viitoare şi că dl Geoană, în calitate de fost viitor premier al PSD, poate fi şi un viitor premier al fostului PNL. În fond, nu degeaba deţine dl Geoană locuinţa de serviciu de la RAPPS de câţiva ani: pentru că deşi nu deţine funcţia care s-o justifice, deţine gradul – de probabilitate de-a o ocupa.
