Nici ca se putea un inceput de an mai rau pentru presa romaneasca: cel mai optimist dintre ziaristi (ultimul sau editorial se intitula -Spre statia Sperantei-), Dumitru Tinu, directorul ziarului -Adevarul- si al Clubului Roman de Presa, a pierit intr-un accident de automobil in prima dimineata a anului. Grea lovitura pentru ziarul -Adevarul-, mare pierdere pentru presa romaneasca, a carei independenta a devenit mult mai vulnerabila. Puteai sa fii sigur ca daca cineva ataca presa sau incearca sa-i stirbeasca independenta, Dumitru Tinu va interveni imediat si ca, dispunand de toate atuurile necesare, va avea castig de cauza silindu-i pe atentatori sa dea indarat. Iata de ce, cata vreme tot mai multe ziare, televiziuni si posturi de radio – in frunte cu Radio Romania – au inceput sa mimeze independenta inganand puterea cu un aer cat mai -profesional-, disparitia unui director de presa care facuse din libertatea de exprimare un titlu de onoare reprezinta mai mult decat o pierdere – e o pierdere a echilibrului presei intre obedienta si independenta. Ce se va intampla de acum incolo cu ziarul -Adevarul- – pe care Dumitru Tinu il smulsese din partizanatul anacronic, pagubos si jenant practicat in primii ani de dupa Revolutie transformandu-l intr-un ziar echilibrat, serios si credibil, de mare impact – de care orice partid si orice guvern era aproape obligat sa tina seama – va reprezenta un indiciu asupra stabilitatii independentei mediatice. Ciudat este ca expertiza tehnica asupra accidentului in care a pierit proaspatul proprietar al ziarului -Adevarul- (Dumitru Tinu detinea 80% din actiuni) n-a reusit sa lamureasca pe deplin cauzele tragediei. S-a aflat ca Dumitru Tinu nu folosise centura de siguranta – lucru surprinzator pentru un om prudent, mai ales la drum de iarna – si ca air-bag-urile care l-ar fi salvat nu s-au desfacut, desi masina Volvo era in perfecta stare. Sa zicem ca nefolosirea centurii de siguranta e o neglijenta – dar de ce nu s-au deschis air-bag-urile? Nu lucrau nici ele pe 1 ianuarie? Ar trebui sa aflam mai exact cum s-au petrecut lucrurile – fie si pentru a nu uita ca in 2002 a disparut fara urma ziaristul si revolutionarul timisorean Iosif Costinas si ca in primele ore ale noului an soarta n-a tinut cu adevarul. Cu toate acestea, potrivit unui sondaj Gallup, romanii sunt cei mai optimisti dintre proaspetii europeni. Lucrul este explicabil: fiind pe ultimul loc, n-au cum sa priveasca (teoretic) decat in sus – si sa vada focurile de artificii oferite de oficialitati, ciocnind un pahar cu vin. Cel mai prost vin a inceput deja sa curga: vin impozitele. Aici dl Tanasescu, ministrul finantelor, a facut ordine asa cum promitea: -vreau sa-mi fac putina ordine in minte, sa vedem exact cum trebuie sa pornim imediat pe 6 ianuarie si nu in ultimul rand sa stau de vorba cu mine – chiar daca nu foarte public – in fata oglinzii si sa ma intreb ce am facut bun si ce am facut rau-. Oglinda-oglinjoara, cine-i cel mai bun din tara? Ce i-o fi raspuns oglinda? Fireste ca a facut lucruri bune pentru cei rai (scutiri, reesalonari, subventii) si rele (mariri de taxe, noi impozite) pentru cei buni platnici. Altfel, dl Tanasescu e implinit ca turist: -pana la varsta asta cred ca am vazut toata lumea, din China pana in America Latina. Nu mai am ce sa vad in lumea asta, am vazut tot ce se putea vedea-. Ce iluzie! Daca tot a vazut toata lumea, poate ne spune unde sunt impozite mai mari decat la noi?
