Atat inflatia, cat si fiscalitatea excesiva greveaza veniturile universitatilor in proportie de peste 75%. Chiar daca anul trecut au fost desfiintate 33 de universitati care functionau ilegal, numarul studentilor a crescut totusi, ajungandu-se la un total de aproximativ 700.000 de studenti – 560.000 la institutiile de invatamant de stat si 130.000 la cele particulare.
Potrivit statisticilor realizate de Directia de invatamant Superior din MEC, finantarea de baza pe student s-a mentinut din anul 2000 pana in prezent la acelasi nivel, cu mici variatii. Astfel, daca in 2001 statul aloca pentru fiecare student in parte, pe an, 362 de dolari, in 2002 a fost inregistrata o crestere, destul de firava, de altfel, de 26 de dolari ajungandu-se la 388 dolari.
In acest an, statul aloca pentru fiecare student -imensa- suma de 13.192.000 lei. Numai ca acesti bani nu raman unde le-ar fi locul…
Dupa plata diverselor impozite, valoarea reala care poate fi folosita de institutiile de invatamant superior se situeaza la aproximativ 25% din finantarea de baza. Acest calcul a fost realizat anul trecut de catre rectorul Academiei de Studii Economice din Bucuresti, prof. dr. Paul Bran.
Pentru exemplificarea fenomenului, au fost luate in considerare Fondul pentru drepturile salariale – reprezentand 80% din finantarea de baza, Fondul pentru cheltuieli materiale – 20% din finantarea de baza, si Fondul pentru investitii.
Drepturile salariale, impozitate de doua ori
Fondurile pentru drepturile salariale primite (sau constituite din venituri proprii) sunt impozitate atat pe total, cat si pe fiecare salariat.
Astfel, institutia de invatamant superior plateste urmatoarele taxe si impozite: CAS – 23,33%, fondul pentru sanatate (CASS) – 7%, fondul pentru somaj – 5%. In total, 51% din Fondul pentru drepturile salariale initial, de 80%.
La randul lor, angajatii sunt -taxati- dupa cum urmeaza: CAS – 11,67%, somaj – 1%, impozit pe venitul global – 40%. Cumulate, aceste plati reprezinta 59,67%.
In conditiile aratate, venitul net – dupa plata impozitelor directe – reprezinta doar 20,87%. Calculul care a stat la baza acestui venit este urmatorul: 51,74% – (51,74% x 59,67%) = 20,87%.
Din aceste venituri, salariatul plateste si alte impozite si taxe locale – pe casa, pe teren, pe masina, asigurari etc. In cel mai bun caz, nivelul acestora se ridica la echivalentul unui salariu lunar – aproximativ 8% din venitul net anual. Adica… 20,87% – (20,87% x 8%) = 19,20%. Unde 19,20% reprezinta ce-i ramane salariatului.
Dar taxele nu se termina aici; in momentul in care foloseste veniturile nete pentru cumpararea de bunuri, salariatului i se retin si impozitele indirecte – TVA, accize, impozitul pe profit platit de producatorul de bunuri – care se ridica, in total, la 25%. In acest fel, raman ca venituri ce se refera direct la bunurile procurate doar 18,60%, dupa urmatorul calcul: 19,20% – (19,20% x 25%) = 18,60%.
In privinta influentei pe care inflatia o are asupra veniturilor din salarii, luand in calcul faptul ca prin indexari s-ar acoperi 2/3 din inflatie, chiar si asa salariatul pierde 1/3 din veniturile sale. Calculand, 18,60% – 18,60% : 3 = 12,40%.
In concluzie, salariatii platiti din finantarea de baza de 80% din aceasta finantare vor beneficia de bunuri cu o valoare reala de 12,40% din Fondul de finantare total.
In aceeasi ordine de idei, folosindu-ne de rezultatele calculelor anterioare, nivelul real al valorii pe care un salariat o poate procura prin salariu se ridica la doar 18,56% din salariul nominal.
Scutirile de taxe exista doar pe hartie
Universitatile sunt scutite prin lege de plata TVA. Firmele de constructii angajate de o institutie de invatamant superior pentru a efectua diferite lucrari de constructii sau reparatii ar trebui sa nu perceapa TVA, valoarea acesteia urmand sa fie recuperata prin intermediul Ministerului de Finante, lucru care nu se intampla.
-Firmele de constructii nu accepta sa lucreze cu noi fara a percepe TVA. Valoarea acesteia ar trebui recuperata ulterior apelandu-se la Ministerul de Finante. Procedura este insa greoaie si de durata, iar patronii sustin ca au nevoie de bani imediat. Asa ca daca vrem sa reparam o cladire sau sa construim una noua, singura solutie este sa platim si TVA-, sustine Paul Bran.
Fondurile alocate pentru acoperirea cheltuielilor materiale sunt, de asemenea, afectate de fiscalitate si inflatie, nivelul real al valorii procurate fiind redus.
Astfel, nivelul de 20% din finantarea de baza este afectat, in primul rand, de plata impozitelor indirecte (TVA, accize), care se ridica la 25%. Calcul este simplu: 20% – 20% x 25% = 15%. Rezultatul de 15% este unul intermediar, pentru ca efectul inflatiei nu este atenuat cu nimic in cazul cheltuielilor materiale si de energie. Daca se considera o rata medie a inflatiei de 20% din finantarea de 15% ramasa, valoarea reala a bunurilor cumparate de o universitate este de: 15% – (15% x 20%) = 12%.
Concluzia este ca valoarea reala procurata din finantarea de baza, ca si veniturile proprii realizate de catre o universitate sunt – in cel mai fericit caz! – de aproximativ 25% (12,40% din fondurile pentru salarii adunat cu 12% – fondurile pentru cheltuieli materiale).
In cazul fondurilor pentru investitii, efectele sunt similare. Pot aparea chiar diminuari, avand in vedere ca firmele de constructii platesc si alte impozite pe langa cele indirecte. Aici, din start, cheltuielile de deviz – altele decat cele efective de constructie si dotare – sunt de cel putin 50%.
-Rezultatele- sunt pe masura…
Din calculele precedente rezulta o subfinantare clara a tuturor activitatilor din invatamantul superior. Si nu doar din cel universitar, situatia fiind identica celorlalte tipuri de invatamant.
Asa ca nu trebuie sa mai mire pe nimeni deteriorarea continua a dotarilor si nici fenomenul de migrare a cadrelor didactice…
