Dubla presedintie europeana propusa de Franta si Germania saptamana trecuta va fi tema principala a dezbaterilor din cadrul Conventiei pentru reforma institutionala. Pentru prima data in acest an, cei 105 membri ai Conventiei, condusi de fostul presedinte francez Valery Giscard d*Estaing, participa la o reuniune deschisa privind chestiunea fierbinte a modului in care puterea ar trebui distribuita intre institutiile europene.
Ieri si pe parcursul intregii zile de astazi, Conventia Europeana face din nou un exercitiu de democratie si supune dezbaterii publice proiectul franco-german, cea mai viabila si mai puternica propunere de reforma institutionala facuta pana acum. Chiar daca nu sunt asteptate raspunsuri definitive si consens in privinta presedintiei duble, intalnirea membrilor Conventiei de la Bruxelles va formula cateva dintre raspunsurile pe care le asteapta toata lumea? Au reusit, Franta si Germania, sa impace apa cu focul si vor reusi ele sa-si impuna dubla viziune privind viitorul Europei?
Compromisul lor vizeaza crearea unui post de presedinte ales pe o perioada de cinci ani sau de cel putin doi ani si jumatate cu posibilitate de reinnoire a mandatului. Ar fi presedintele Consiliului European cel care ar ocupa o asemenea functie si el ar fi ales de sefii de stat si de guvern, legitimitatea sa fiind conferita de statele membre. Presedintele Comisiei Europene ar urma sa indeplineasca o functie apropiata de cea de prim-ministru si se va ocupa de chestiunile interne ale Uniunii. Ar urma sa fie ales de catre parlamentul de la Strasbourg, astfel ca el va avea o legitimitate prin excelenta supranationala. Cele doua zile de dezbateri din cadrul Conventiei Europene ar trebui sa clarifice cel putin pozitia pe care o adopta fata de acest proiect liderii statelor membre. Dubla presedintie a divizat deja Europa: tabara tarilor mari, plus Danemarca si Suedia, care si-au exprimat deja acordul; statele mici, cu o viziune mai critica asupra propunerii franco-germane.
Pentru Berlin si Paris, un raspuns favorabil in cadrul dezbaterilor din cadrul Conventiei este important. El ar da si mai multa valoare celebrarii Tratatului Elysee, care implineste maine 40 de ani. Ar fi inca o dovada ca motorul franco-german functioneaza din nou la capacitate maxima. Prima dovada in acest sens a venit la sfarsitul anului trecut, cand cele doua tari au reutit sa ajunga la un compromis privind subventiile agricole pentru statele candidate la aderare, una dintre chestiunile spinoase care risca sa intarzie calendarul extinderii europene.
