De-acum e istorie: reprezentativa de fotbal a Romaniei a fost invinsa, cu scorul de 4-2 (3-1), de selectionata Rusiei, intr-un joc contand ca finala a turneului de pregatire din Cipru. Pentru echipa noastra au marcat Tamas (*12) si Grigorie (*70 – din penalty), in timp ce golurile rusilor au fost inscrise de Soava (*30 – autogol), Kariaka (*34), Arsavin (*41) si Gusev (*59 – penalty). Selectionerul Anghel Iordanescu a folosit pentru acest meci urmatoarea garnitura: Vintila – Tamas (*65 Ogararu), Soava, Iencsi, Dancia – Ghioane (*80 Rat), Radoi, Ov. Petre (*46 Cristea ), Vl. Munteanu (*46 Silvasan) – Grigorie, Bratu (*65 Oprita).
Nu eram deloc entuziasmati de evolutia nationalei in partida cu Slovacia, una edificatoare, intrucat Iordanescu apelase la stranieri si folosise o formula apropiata de cea care va servi replica Danemarcei, la Bucuresti, in martie, cu ocazia primei intalniri oficiale din acest an. Nu eram multumiti, dar victoria ramane victorie si poate genera o stare de spirit propice in familia tricolorilor, aspect deosebit de important in perspectiva unor examene cruciale. A venit insa finala de la Limassol si, o data cu ea, constatarile cu iz de tristete…
Ne referim la faptul ca tricolorii care provin din intrecerea interna – exceptia numindu-se Ghioane, care, in paranteza fie spus, nici el n-a stralucit – au dezamagit, dupa promitatorul debut in care lasasera impresia ca pot tine meciul in frau, si au cedat clar in fata Rusiei. Care, la randul ei, a aliniat tot un team alcatuit din fotbalisti autohtoni. Din acest punct de vedere, o corecta egalitate. S-au confruntat, asadar, selectionatele B, din randul carora ar fi logic sa promoveze o serie de jucatori la prima echipa a tarii. Ce am vazut pe gazon ne-a pus insa pe ganduri. Daca rusii lui Valeri Gazaev au rulat constant bine, ajutati uneori de sansa ori de arbitru, jucatorii nostri au aratat inca o data care este nivelul real al Diviziei A, aruncand la cos valul cosmetizarilor. Ei bine, nimic imbucurator pentru viitor, sau prea putin, ceea ce cam tot aia e. Nivelul este in continuare unul mediocru, sa nu ne ferim de adevar, simpla comparatie cu rusii punandu-ne in vadita inferioritate. In mod evident, judecand dupa cele vazute cu prilejul finalei din Cipru, campionatul nostru e sub cel al Rusiei, acolo unde, sa nu uitam, viseaza sa evolueze – datorita castigurilor banesti ispititoare – tot mai multi jucatori romani. Factorul financiar e un prim argument, important, dar nu singurul. Prezentele deloc intamplatoare ale formatiilor rusesti in Champions League reliefeaza si ele un anumit ascendent valoric, in ultima instanta progresul remarcabil inregistrat in ultimii ani.
La noi, in ciuda corului -laudatorilor de profesie-, in frunte cu mereu surprinzatorul presedinte al LPF, totul se afla in stare incipienta. Am rarit -blaturile-, dar pana la a creste valoric drumul este foarte lung. De aceea, in aceste conditii, trebuie sa acceptam ca un esec cu Rusia intra in sfera normalului, pentru ca, in definitiv, fotbalul nu poate face abstractie niciodata de… amanunte: organizare, corectitudine, sustinere materiala etc. Toate duc la performanta. Cum Rusia pare sa-i fi prins roata, nu ne ramane decat sa nadajduim ca o vom imita. Priviti – comparativ – la Spartak si Lokomotiv Moscova, numele grele ale fostilor -frati- de la Rasarit, si la Steaua, fosta castigatoare de la Sevilla. Veti intelege totul!
