In urma sedintei Consiliului de Securitate, Irakul a mai primit un ragaz de doua saptamani pentru a convinge inspectorii ONU ca nu are arme de distrugere in masa iar SUA au acceptat din cauza (s-a spus) numeroaselor manifestatii in favoarea pacii organizate in marile capitale ale lumii, inclusiv la Washington. Vechea America, probabil. Colin Powell a anuntat insa ca SUA nu pot astepta pana cand Irakul isi va folosi armele pentru a se dovedi ca aveau dreptate. Este un risc, intr-adevar, numai ca in timpul acesta Coreea de Nord nu s-a sfiit deloc sa-i ameninte in gura mare pe americani: -putem lovi personalul militar si comandamentele militare americane oriunde s-ar gasi in lume. Capacitatea noastra de atac nu are limite-. Culmea e ca desi Kim Jong Il e la fel de dictator ca Saddam, amenintarile sale cu focoase nucleare trec neluate in seama. Nu sunt pe ordinea de zi – si pace buna. Intre timp, SUA au pregatit deja programele post-Saddam in Irak, iar dl Sergiu Celac a marturisit ca l-a cunoscut pe unul din viitorii ministri irakieni postbelici care l-a asigurat ca in doi-trei ani tara va fi relansata. Dl Celac parea atat de convins de promisiunile acestuia, incat iti trezea mila. Haida, de! De parca n-am sti, pe pielea noastra, cat de greu se reface o tara dupa o dictatura. Oficialii romani si-au inaugurat perioada antebelica printr-un Forum pentru Integrare organizat la Palatul Parlamentului, unde, la initiativa presedintelui Iliescu, Pactul de Actiune Solidara pentru aderarea Romaniei la UE a fost semnat de partidele parlamentare, sindicate si reprezentanti ai societatii civile. Dl Iliescu a tinut sa precizeze ca nu crede in impartirea: vechea Europa si noua Europa – operata de SUA prin saddamizare – si a transmis cetatenilor Romaniei ca -integrarea europeana le este dedicata-. Mersi de atentie. Presedintele a adaugat, incurajat totusi de noua Europa, ca -se impune conceptul romanesc asupra viitorului Europei- – ceea ce suna cam amenintator pentru viitorul Europei. Daca tot ne este dedicata integrarea, preferam conceptul european asupra viitorului Romaniei. Altfel nu mai scapam de saracie cat e veacul. Si dl Nastase a cam pus gand rau Europei anuntand ca -viziunea noastra este cea a unei Europe sociale-. Suna alarmant. Sincer vorbind, in romaneste cuvantul social a ajuns un eufemism pentru saracie. Ideea de a transforma Europa (fie si in gand) intr-un continent social, adica sarac si asistat, nu e catusi de putin reconfortanta. Sa nadajduim ca Europa se va feri ca de foc de -viziunea noastra- si de -conceptul romanesc- – daca nu vrea sa ajunga ca noi. Credeam ca vrem sa ne integram in UE ca sa ajungem si noi bogati ca ea, si nu ca s-o facem pe ea saraca si sociala ca noi. Un exemplu de viziune sociala si concept romanesc asupra integrarii s-a petrecut, din pacate, chiar in timpul Forumului Integrarii cand liderului BNS i s-a furat telefonul mobil in rastimpul celor cateva minute cat si-a rostit discursul la tribuna. Lume buna, ce mai incoace si-ncolo, la Palatul Parlamentului – unde nici macar gentile negre ale guvernarii pe care PSD a-ncercat sa le recupereze si de la alesii sai pentru a le darui unei scoli ajutatoare impreuna cu cele restituite de PNL si PD, n-au mai fost de gasit. Parlamentarii PSD n-au renuntat in ruptul capului la gentile negre. Intr-un fel, e vina guvernului. Trebuie sa stii ce sa ceri de la oameni: daca le cerea inapoi Cartea alba a guvernarii, recuperarea ar fi mers struna.
