Incepand de maine, Institutul Francez la Bucuresti va invita la o retrospectiva a filmelor premiate la cele doua mari festivaluri europene, organizata de Ambasada Germaniei si Ambasada Frantei la Bucuresti, de Institutul Francez si Institutul Goethe. Festivalul International de la Berlin, a carui editie din acest an s-a incheiat recent, a fost infiintat in 1951 la initiativa aliatilor occidentali, din dorinta de a reda orasului importanta de dinainte de razboi, de centru artistic si cinematografic. Director al festivalului a fost numit atunci dr Alfred Bauer, istoric de film. Pana la inceputul anilor *70 insa, statele din Est nu au putut participa la acest festival. Statueta Ursul de Aur a fost creata de artista Renee Sintenis, iar primul juriu international a fost desemnat in 1959. Atent la creatiile noi, festivalul a oferit primii lauri ai carierei unor regizori ca Akira Kurosawa, Ingmar Bergman, Satyajit Ray, Roman Polanski sau reprezentantilor Noului Val: Jean-Luc Godard, Francois Truffaut, Claude Chabrol. In ceea ce priveste Festivalul de la Cannes, acesta a aparut ca rival al primului festival de film din lume, cel de la Venetia, in 1939, a fost intrerupt in timpul razboiului si reluat la mai putin de un an de la terminarea acestuia. Adevarata vitrina a celei de-a saptea arte, Cannes este, in acelasi timp, un festival monden, turistic si apolitic, devenit, cu timpul, una dintre emblemele cinematografului mondial. Todd McCarthy, de la Variety, il caracteriza in felul urmator: -Cannes e tot ceea ce este cinematograful: glamour si rigoare, prostie si serios, sexual si cerebral, excesiv si farinat, arta si business, ridicol si sublim. De un elitism cu siguranta discriminatoriu si, in acelasi timp, cu o capacitate de a gazdui noile tendinte ale cinematografului. Competitiv si foarte deschis.-
Selectia de 24 de filme proiectate intre 20 februarie si 2 martie la Institutul Francez este, in sine, o istorie a cinematografiei ultimilor 20 de ani. Pot fi vazute, de exemplu, Cronica anilor de foc de Mohammed Lakhda-Hamina (1966), Casatoria Mariei Braun de Fassbinder (1978), Mama si tarfa de Jean Eustache (1973), alaturi de Bloody Sunday al lui Paul Greengrass (2002), Permis de trecere de Bertrand Tavernier sau Omul fara trecut de Aki Kaurismaki, trecand prin productiile anilor *80, Nostalgia Veronicai Voss sau Lili Marleen de Fassbinder, Sange stricat de Leos Carax (1986) sau cele ale ultimului deceniu al secolului trecut: Putem si altfel de Detlev Buck (1993), Gustul ciresii de Abbas Kiarostami (1997), Totul despre mama mea de Pedro Almodovar (1999). Din creatia noului secol, sa amintim Intimitate de Patrice Chereau, Dansand cu noaptea de Lars von Trier, Camera fiului de Nanno Moretti, O iubire imposibila de Wong Kar-wai, 8 femei de Francois Ozon. Desigur, pe langa evolutia cinematografului in tot acest timp, o galerie de mari actori revine in memoria spectatorului: Bernadette Lafont, Miche Piccoli, Juliette Binoche, Axel Altmann, Marisa Paredes, Catherine Deneuve, Danielle Darieux, pentru a aminti numai cativa.
