Ultimul, cu voia dumneavoastra, pe lista integrarii in UE, dl Iliescu adica, s-a dovedit mult mai rezonabil decat presedintele francez Chirac, avocatul nostru preferat, care, suparat pe tarile -noii Europe- din cauza sprijinului oferit SUA in criza irakiana, a avut o rabufnire deloc eleganta la adresa lor: -cand faci parte dintr-o familie, ai, oricum, mai multe drepturi decat atunci cand bati la usa, incercand sa intri-. Iarasi povestea cu familia! Acum ne intrebam cine e mai bun familist? Intrebare riscanta aproape intotdeauna. Cum rezolutia familiei UE spune, pana la urma, cam ce spunea si lista celor 10 care-i bat la usa, enervarea dlui Chirac pe Romania si Bulgaria provine, probabil, si din faptul ca -nu prea bine crescute si un pic inconstiente- acestea au luat-o inaintea vechii Europe. Dl Iliescu a replicat cu ingaduinta acestei iesiri considerand-o -o reactie emotionala nu tocmai fericita si inteleapta- creata de -o stare de nervozitate-. Si premierul Nastase a fost la fel de intelegator: -si eu, cand nu ma inteleg cu sotia, ii cert pe copii-. E bine ca oficialii nostri au tratat cu calm iesirea presedintelui francez. In fond, e preferabil sa-si regrete Franta iesirile decat sa regretam noi. Doar n-o sa recurgem la iesiri inainte de a intra. Iata un bun prilej pentru un drum la Paris pentru clarificarea sentimentelor. Mai pasional, dl C.T. Popescu s-a folosit pentru a explica -disperarea- Romaniei de a se alatura SUA, in care vede ultima sansa de capatuire, de filme celebre (-Gara pentru doi- si -Mizerabilii-) unde eroii principali erau surprinsi cu cateva nimicuri furate. De fapt, ce-o fi mai avantajos: sa fim considerati prost crescuti sau hoti? Fiindca ne pricepem la ambele – desi acum nu era clar ce furasem. Ne-a lamurit cum stam vicepremierul irakian Aziz, care si el s-a razboit tot cu Romania si Bulgaria cand, intrebat despre datoriile fata de acestea, a raspuns intreband: -dar de ce nu cereti dolari prietenului dumneavoastra Bush?-. O fi un semn bun cand te critica Chirac si Irak in aceeasi zi? In materie de datorii, Romania are insa probleme mult mai mari si mai urgente cu datoria interna iar PSD – cu propriile persoane, de la care primeste uneori lovituri in plina figura. In toiul defilarii delegatiilor filialelor PSD la controlul anticoruptie de la sediul central, organizatia PSD Arad a fost surprinsa de arestarea vicepresedintelui Gh. Medintu pentru dare de mita si inselaciune bancara exact cand presedintele Popa declara la Bucuresti ca -la noi nu exista baroni locali-. Ce-i drept, Medintu nu era baron, ci consul – al Republicii Guineea. Dl Nastase a explicat insa ca sedintele de la centru nu sunt menite -sa creeze panica- in organizatii, ci doar -o terapie de grup-. Asa mai merge. O fi ceva in genul urinoterapiei yoginilor lui Bivolaru? Tot pentru terapie de grup, PSD Constanta si-a luat prin intermediul unei fundatii hotelul Astoria pe care-l va scoate la produs pe litoral. La cate sedii isi cumpara PSD, cum legea prevede marirea progresiva a impozitului de la al doilea imobil in sus, achizitiile acestea ar trebui sa-l coste. Va plati PSD asemenea impozite crescatoare? Daca da, se va ruina, daca nu, ne va ruina pe toti. Si fiindca veni vorba: dupa prima terapie in grup, dl Filip Georgescu, sef la PSD Arges si la Romsilva, anunta ca-n trei zile va parasi una din functii. Desi au trecut 10 zile, nu i s-a aflat optiunea. Inca o mai fi numarand la cele trei zile? O fi ajuns la doi si-un sfert?
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane