Ultima zi a actualei sesiuni parlamentare – sesiune istorică, în felul ei, prin decizia isterică de suspendare fără temei a preşedintelui României – s-a dovedit cea mai aglomerată. Parlamentarii au amânat, precum elevii chiulangii şi leneşi, pentru ultima clipă toate materiile restante: vreo două moţiuni, legea pensiilor, votarea preşedintelui TVR şi a celorlalţi doi membri ai C.A. al TVR pe care-i separaseră de plutonul favoriţilor – plus preşedintele CNA unde PSD, care a vrut să-i păcălească pe liberali luând (după TVR) şi şefia CNA, a trebuit să respecte împărţeala iniţială lăsând-o PNL. Cum moţiunile ridicau numai probleme financiare, interesul s-a mutat pe legea pensiilor care, impusă de PSD, a fost preluată, votată şi transformată de premierul Tăriceanu într-un succes al Guvernului. De bine ce declarase iniţial că mărirea punctului de pensie şi dublarea pensiilor agricole sunt imposibile, premierul a explicat la TVR că -după şapte ani de creşteri economice record ne putem permite să redresăm situaţia pensionarilor- întrucât -economia ne permite- iar -eu nu fac niciun gest care să pericliteze bugetul-. Măi, să fie! Dacă-i aşa, de ce premierul n-a anunţat mărirea pensiilor înaintea PSD? Şi de ce a declarat iniţial că este imposibilă? Problema resurselor financiare este însă mai complicată: s-a dovedit că deşi avem venituri mari dintr-o creştere economică record, premierul a recurs şi -la alte măsuri care ating latura de solidaritate-, respectiv -vom introduce o contribuţie mai mare pentru fondul de pensii la cei care au salarii mari, peste cinci salarii medii-. Adică-i taxează pe cei care muncesc mai mult şi câştigă mai bine! Penibil pentru un liberal! Cum vine asta? La plată suntem solidari, la câştiguri solitari? Dacă voiau bani în plus, n-aveau decât să-i ia din bugetul gri, acela din care s-au plătit referendumul aiuristic, puzderia de consilieri, sumedenia de agenţii care căpuşează Guvernul, plimbările peste hotare, scutirea de datorii a 34 de întreprinderi – şi toate celelalte vicii care toacă bugetul dar măresc burţile şi poponeţurile aleşilor şi numiţilor patriei. De ce să dăm tot în cei care trag? Şi de ce n-or fi pus taxă de solidaritate pe propriile comisioane? Asta în caz că ştiu ce înseamnă solidaritatea – altfel decât împotriva preşedintelui care a păţit-o din nou din pricina Elenelor inimii sale. Mezina sa, frumoasa Elena Băsescu, trăieşte o idilă toridă cu fiul dlui Hrebenciuc, pe care preşedintele însuşi îl considera luna trecută şobolanul rozaliu al politicii actuale. Ce chestie! Hrebe senior îl suspendă pe tată, Hrebe jr. – pe fată. Ce naşte din şobolanul rozaliu, Băsescu mănâncă.
