Stilul de viață, între sănătate și boală
Convorbire cu prof. dr. Adrian Restian
Academia Română și Asociația Medicală Română au lansat un Program Național de prevenție a patologiei metabolice și cardiovasculare, coordonat de prof. Constantin Ionescu Târgoviște, membru corespondent al Academiei Române. De curând, în cadrul acestui Program, o sesiune științifică a pus în dezbaterea specialiștilor tema „Obezitatea – în centrul patologiei metabolice“.
– Titlul comunicării dvs., „Stilul de viață, anticameră a patologiei metabolice“, a fost o provocare. L-ați asociat pe filosoful Seneca pentru care „omul nu moare, ci se omoară“…
– Ar putea părea surprinzător, dar Seneca nu spunea acest lucru când îi vedea pe romani luptându-se în războaie, ci când îi vedea mâncând. Adică el se referea la modul de viață al romanilor. Afirmația este valabilă și astăzi, când – deși dispunem de condiții de viață mult mai bune și de mijloace de tratament mult mai eficiente -, în mod paradoxal, nu suntem cu mult mai sănătoși, ci dimpotrivă, din anumite puncte de vedere, suntem chiar mai bolnavi decât strămoșii noștri. În ceea ce privește condițiile de viață, ar fi suficient să arătăm că majoritatea familiilor din țările dezvoltate au condiții de locuit mult mai bune, au condiții de muncă mult mai bune, au automobil, au frigider, au mașină de spălat, au televizor și se aprovizionează de la hipermarketuri, iar consumul populației a crescut în ultimele decenii cu 10% pe an. În ceea ce privește mijloacele de tratament, ele au atins un nivel la care nici nu ne-am fi putut gândi acum cåteva zeci de ani și totuși starea de sănătate nu s-a îmbunătățit foarte mult, ci dimpotrivă, din anumite puncte de vedere, chiar s-a înrăutățit.
– Cine este de vină?
– De vină este, se pare, după cum a remarcat Seneca, încă de acum 2000 de ani, când îi vedea pe romani mâncând, modul nostru de viață. Epidemiologii afirmă că aproximativ 30% din boli sunt determinate de cauze genetice, 30% de cauze de mediu și 40% de stilul de viață. Alții spun chiar că 51% din boli depind de stilul de viață al omului. Astfel, stilul de viață ar fi cel mai important factor patogen al omului contemporan.
– Ce înțelegeți prin stil de viață?
– După cum arată D. Chaney, stilul de viață reprezintă modul de folosire a timpului și a resurselor, un set de practici, de atitudini și de valori. Cu alte cuvinte, el reprezintă modul nostru de a trăi, de a munci, de a ne hrăni, de a ne satisface nevoile, de a ne odihni, de a ne distra, de a visa, de a iubi. Evident că fiecare dintre noi avem stilul nostru de viață.
– Ce este rău în asta?
– Nu ar fi nimic rău dacă stilul nostru de viață ar corespunde nevoilor organismului. Dar, de cele mai multe ori, în loc să promoveze sănătatea, el promovează boala. În bolile cronice cu care suntem confruntați, intervin o serie de factori de risc, așa cum ar fi alimentația defectuoasă, hipercalorică sau hiperlipidică, fumatul, consumul exagerat de alcool, sedentarismul, stresul psihosocial, expunerea irațională la soare, care poate declanșa apariția cancerului de piele și așa mai departe. Ar fi suficient să arătăm că datorită mecanizării și automatizării, omul contemporan depune un efort fizic de 100 de ori mai mic decât bunicii noștri de acum 100 de ani, că el consumă mult mai multe alimente decât i-ar fi necesar și că mănâncă mult mai multe lipide și glucide rafinate decât ar trebui. Și cum în natură totul se plătește, obezitatea, hipertensiunea, cardiopatia ischemică, diabetul zaharat și cancerul au crescut foarte mult în ultimii ani.
– De cine depinde stilul de viață?
– Stilul de viață depinde de foarte mulți factori genetici, de tipul de personalitate, de gradul de educație, de vârsta individului, de religie, de normele și tradițiile colectivității respective, de condițiile socioeconomice, de climă și așa mai departe. El se stabilește în creier, deoarece creierul este cel care intervine în ultimă instanță în reglarea comportamentului, pentru satisfacerea instinctelor și nevoilor organismului.
– De ce nu poate avea omul contemporan un stil de viață sanogenetic?
– Din mai multe motive. Unele țin de organism, iar altele de mediul înconjurător. Deși astăzi se cunosc normele științifice ale unei alimentații corecte, aproape niciun om nu se hrănește rațional. Omul nu apreciază alimentele din punct de vedere al valorii lor nutritive, al indicelui glicemic, al indicelui aterogenetic, al capacității lor antioxidante, ci din punct de vedere al gustului, al mirosului, al culorii și al indicelui de sațietate. Acum câteva mii de ani aprecierea senzorială era suficientă, dar astăzi, cånd omul mănâncă alimente industrializate, care conțin o serie de substanțe care duc în eroare organele noastre de simț, și depune un efort fizic foarte redus, ea nu mai este suficientă. Iar rațiunea nu poate înlocui evalurea hedonică, deoarece formațiunile mai vechi ale creierului iau deciziile de reglare a comportamentului cu 100 de ms înainte ca noi să fim conștienți de ele. Desigur că scoarța cerebrală mai poate interveni uneori în corectarea deciziilor luate de inconștient. Dar acest lucru nu este ușor de făcut. Creierul conține un sistem de recompensă-pedeapsă care reușește să se impună de câteva milioane de ani. Pe de altă parte, societatea contemporană ispitește individul și apelează tocmai la acele imperfecțiuni ale creierului prin intermediul cărora promovează un stil de viață necorespunzător. Reclamele apelează la instinctele primare prin intermediul cărora intră mai ușor în creier. Ciocolata este asociată cu sexul, alcoolul cu puterea. Majoritatea produselor promit îmbunătățirea sănătății pe care, de fapt, o subminează. Degeaba căutăm pe etichete, va fi greu să găsim un produs care să nu conțină glucide rapide, lipide nesănătoase sau aditivi alimentari nesănătoși și, astfel, va fi foarte greu să avem un stil de viață sanogenetic.
– Așa fiind, ce se poate face, dacă se poate face ceva?
– Se poate face și în acest sens ar trebui să acționăm atât asupra noastră, cât și asupra mediului în care trăim. Ar trebui să eliminăm din mediu tentațiile artificiale care ne înșală simțurile și totodată să schimbăm modul în care se promovează stilul de viață. Am văzut că numai apelul la rațiune nu dă rezultate. Pe pachetul de țigări scrie că fumatul duce la moarte și totuși 30% din populația globului fumează. În ultimii zece ani s-a constatat că animalele și oamenii au niște „neuroni în oglindă“, care reacționează prin imitație la ceea ce văd în mediul înconjurător. Neuronii noștri imită ceea ce văd. Așa se explică învățarea prin imitare, empatia, contagiunea afectivă, moda și stilul de viață, care poate fi contagios. Eu cred că, dacă vrem să ne schimbăm stilul de viață, o putem face mai bine prin imitarea unui stil corect decât apelând la rațiune. Omul nu este o ființă rațională, este mai mult o ființă afectivă. Dacă sunt lezate structurile afective, omul nu mai poate lua nicio decizie, deși rațiunea funcționează normal. Dacă vrem să ne schimbăm stilul de viață, va trebui să apelăm la modele care să poată fi imitate. Să împăcăm rațiunea cu afectivitatea, așa cum le-a lăsat Dumnezeu.
– Cum să facem acest lucru?
– Societatea ar trebui să ofere modele capabile de a fi imitate. Ori, acum ea ne oferă mai mult anti-modele, de sedentarism, de shopping și de exaltare a simțurilor, în timp ce ar trebui să ne ofere modele culturale care să împace în mod armonios rațiunea cu afectivitatea, prin descoperirea sensului superior al unei vieți trăite în limitele condiției umane.
