De aproximativ două luni oficialii BNR-ului (n.r. Banca Naționala a României) au fost bombardați cu solicitările trimise de către directorul Muzeului Holocaustului din Washington, Radu Ioanid și de Alexandru Florian, directorul executiv al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului ”Elie Wiesel” din România, prin intermediul cărora acesția cereau scoaterea primului patriarh al României Mari, Miron Cristea din emisiunea numismatică dedicată personalităților și istoriei Bisericii Ortodoxe Române, sub acuzația că acesta ar fi fost antisemit și implicit ar fi luat parte în holocaustul îndreptat împotriva evreilor din România, în perioada când acest a fost prim-ministru.
În acest sens, poziția BNR a fost următoarea: ”Includerea lui Miron Cristea în emisiunea numismatică dedicată Bisericii Ortodoxe Române(BOR) nu este și nu poate fi legată de scurta sa activitate ca prim-ministru al României. Includerea lui Miron Cristea în această emisiune nu este și nu poate fi legată de scurta sa activitate ca prim-ministru al României, ci se integrează firesc în suita patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române, într-o ordine cronologică ce nu poate fi contestată de nimeni”. De asemenea, purtătorul de cuvânt al BNR, Mugur ?ê?£teț, a explicat faptul că emisiunile numismatice ale BNR nu doresc să rănească sentimentele niciunei comunități, să aducă atingere intereselor vreunor grupuri sau să transmită mesaje xenofobe, rasiste sau antisemite.
”De altfel, întreaga activitate a Băncii Naționale este orientată fără excepție în spiritul respectului față de valorile umanității, ale democrației și multiculturalismului” se arată în textul comunicatului de presă emis de către BNR.Pe de altă parte, BNR mai precizează că elaborează anual un program de emisiuni numismatice, destinate colecționarilor. Programul este stabilit în conformitate cu competențele legale ale BNR, pe baza propunerilor scrise, trimise în prealabil de principalele instituții din viața publică românească. La definitivarea programului, BNR se consultă cu Academia Română, Biserica Ortodoxă Română, Ministerul Culturii, Departamentul Cultelor, alte ministere, instituții guvernamentale și de cultură.
Astfel, emisiunile numismatice ale BNR sunt dedicate atât personalităților și evenimentelor marcante din istoria României, care au contribuit decisiv la dezvoltarea societății românești, a patrimoniului național de cultură și civilizație, cât și personalităților și evenimentelor internaționale care au marcat evoluția culturii și civilizației universale. ”În 2010, la solicitarea expresă a Patriarhiei Române, pentru a marca dubla celebrare a celei de-a 125-a aniversări a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și respectiv a împlinirii a 85 de ani de la înființarea Patriarhiei Române, Banca Națională a României a realizat o dublă emisiune numismatică în care sunt cuprinse o monedă de aur și cinci monede de argint, reprezentând simboluri ale Bisericii Ortodoxe Române: Catedrala Patriarhală; Icoana Sfintei Treimi; Palatul Patriarhal, clădire simbol pentru istoria României, locul unde s-a desăvârșit Unirea de la 1859; Stema Patriarhiei; Toti Patriarhii –îintâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române trecuți în veșnicie, Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu, Teoctist Arăpașu,în ordine cronologică"se arată în textul comunicatului de presă.
Lipsă de reacție,indiferență sau nesimțire din partea oficialilor statului român?
Ceea ce este de-a dreptul frustrant este adormirea Academiei Române precum și a breslei istoricilor noștri care nu au luat nici o poziție fermă împotriva acestor solicitări care lovesc direct, o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe, vinovată că a fost premier într-o perioadă deosebit de încărcată a interbelicului românesc,marcată de lupta lui Regelui Carol al-II-lea pentru instaurarea regimului monarhiei autoritare. Din punct de vedere istoric, numirea ca premier a Patriarhului Miron Elie Cristea la 1o februarie 1938 de către Regele Carol al –II-lea marca trecerea spre un regim autoritar moderat, după eșecul guvernării gogo-cuziste care a avut o puternică tentă antisemită prin măsurile luate de tandemul Octavian Goga – AC Cuza în cele 44 de zile împotriva presei evreiești din Sărindar, a capitalului evreiesc precum și a ridicării cetățeniilor, provocând un scandal internațional în cadrul Societății Ligii Națiunilor din care Carol al-II-lea a ieșit neterfelit, sacrificându-i pe liderii Partidului Național Creștin.
În fapt, guvernul condus de Patriarhul Miron Cristea era de centru-dreapta,format din oameni care răspunseseră apelului Regelui de a contribui la restabilirea liniștii în țară dar și dintr-un oportunism politic,păstrat până astăzi în politica românească. Pe de altă parte, guvernarea Cristea a fost îndreptată împotriva Mișcării Legionare pe care Regele nu reușise să o controleze în 1937 și care trebuia lichidată, ca partid politic și ca element de contrapondere la planurile autoritariste ale lui Carol al-II-lea. Prin măsurile luate, Patriarhul Miron Cristea nu a lezat interesele populației evreiești care fusese supusă de gogo-cuziști măsurilor antisemite explicitate mai sus. În plan politic, prin intermediul acestui guvern Carol al-II-lea a definitivat bazele regimului său de autoritate monarhică, prin constituția din februarie 1938, prin crearea la 16 decembrie 1938 a Frontului Renașterii Naționale,ca unică organizație politică în stat și pentru controlul tineretului a reorganizat Straja Țării care devenea o organizație de stat sub deviza: ”Credință,muncă,pentru țară și rege”. Practic,adevăratele măsuri radicale au venit după moartea Patriarhului Miron Cristea la 9 martie 1939 când în fruntea Guvernului a venit principalul stâlp al regimului carlist, Armand Călinescu.
Întorcându-ne la activitatea politică a Patriarhului Miron elie Cristea observăm în documentul asumat de statul român în timpul mandatului președintelui Ion Iliescu, intitulat : Raport Final al Comisiei Internaționale Pentru Studierea Holocaustului în România la pagina 49 cum este interpretată artificial poziția Patriarhului în sensul în care nu ar fi fost încurajatoare pentru evrei: ”Repararea nedreptăților istorice pe toate tărâmurile față de elementul românesc dominant,fără acte de nedreptate față de vechile minorități conlucuitoare răsfirate de veacuri în granițele României de astăzi,printre românii de baștină. Organizarea plecării din țară a elementelor străine care de curând așezate în țară vatămă și slăbesc caracterul nostru etnic românesc!”. Totuși pornind de la o simplă declarație nu se poate anatemiza personalitatea unui om marcant în istoria BOR și implicit a interbelicul românesc care a cunoscut pe bună dreptate un curent antisemit în epocă în dezbaterea de idei,pus pentru o scurtă perioadă în practică de guvernare gogo-cuzistă al cărei stâlp, prof. AC Cuza a fost chiar părintele antisemitismului refractar al epocii,fapt care nu a fost trecut cu vederea. A-l punea pe Miron Cristea în aceeași oală cu Goga, AC Cuza precum și cu alți antisemiți dovediți prin acțiunile concrete este o greșeală asupra cărora istoricii și forurile competente din acestă țară ar fi trebuit să o repare.
