Martisor

Secretarul de stat american pentru comert, Don Evans, sosit la Bucuresti pentru a impulsiona investitiile americane in Romania ca semn de -incredere- din partea -prietenului dumneavoastra, presedintele Bush- fata de sprijinul in Irak, a anuntat ca in 10 martie SUA ne vor acorda statutul de economie de piata. O, ce veste minunata! Don Adrian ar putea spune mersi, Saddam. Iata ca drumul cel bun catre economia de piata trece prin Bagdad. Bucurandu-ne de cadoul din 10 martie, nu putem sa nu ne intrebam: daca primeste atestatul, economia romaneasca devine economie de piata functionala imediat dupa mucenici? Ar fi grozav, fiindca, saraca, numai functionala nu e, piata e vraiste iar cresterea de 5% anuntata de guvern pare din ce in ce mai putin sanatoasa. Sau obosita, ca sa folosim eufemismul presedintelui la adresa premierului. Acesta n-a comentat imediat diagnosticul dlui Iliescu, dar a precizat ca nu va ramane dator: -ma cunoasteti suficient de bine ca sa stiti ca o sa comentez, dar nu aici-. La randul sau, presedintele n-a vrut sa mai dea detalii asupra oboselii premierului intrucat se afla in plina festivitate la Academie: tocmai il decorase pe sculptorul-centenar Ion Irimescu, care, emotionat, ii sarutase mana silindu-l pe dl Iliescu sa-i intoarca omagiul. Ce ti-e si cu centenarele! Am inteles de ce i-a sarutat mana dl Iliescu marelui artist, dar n-am priceput de ce i-a sarutat acesta mana presedintelui. Asa arata celebritatea? Va sa zica, asa patesti daca esti sculptor celebru si ajungi la 100 de ani? Noroc ca nu e multa lume in aceasta situatie. Se vede insa ca si artistii plastici il iubesc pe dl Iliescu, nu numai actritele, cum credea dl Nastase. Daca premierul, obosit dar multumit ca primeste economia de piata ca martisor de la dl Don Evans, si-a amanat comentariile la felul cum dl Iliescu i-a muscat mana, dl Basescu a respins imediat acuzatia prezidentiala ca -face show-uri publice- cu -tabelul- investitiilor creditate de BEI. Primarul general al explicat – lucru pe care dl Iliescu ar fi putut sa-l stie – ca toate acele proiecte au finantare aprobate de BEI si ca anularea unuia dintre ele inseamna retragerea banilor si nicidecum reorientarea lor. Intrebarea ce ne trebuie noua pasaj la Basarab cand n-avem strazi asfaltate la periferie ramane la mahala. Pasajul de la Basarab nu se face in loc de strazi asfaltate, ci pentru decongestionarea circulatiei centrale. Un proiect nu-l exclude pe altul – e alta gasca-n alta traista. In felul acesta putem contesta orice: de ce restaurant si nu spital, de ce facem revelioane si nu sarbatorirea Pastelui? Ce-o fi asa de greu de priceput? Pentru o administratie care ia banii de la Asigurarile de Sanatate si-i duce in cine stie ce fundatura bolnava, probabil ca regulile unor credite externe raman inaccesibile. Raportul SRI (pe doi ani) semnaleaza si el astfel de cazuri, inclusiv consolidarea -grupurilor de interese- si generalizarea coruptiei comunicand si masurile luate: a transmis 78 de sesizari privind criminalitatea economica si financiara catre Parchete si politie. Ciudat! La o asemenea coruptie, SRI a trimis in doi ani doar 78 de sesizari? Adica 39 de sesizari pe an si numai trei sesizari pe luna? Pai ce-a pazit SRI? Rezulta ca a pazit coruptia – pe care a studiat-o pe indelete descoperind ca are o istorie lunga si ca se imparte in coruptia mare si coruptia mica. Ma rog, asta e adevarat: nu s-a dezvoltat clasa de mijloc – si, in consecinta, nici coruptia de mijloc.