Luni dupa-amiaza, la sala Elvire Popesco a Institutului Francez, TVR Cinema a lansat o noua productie romaneasca: Tandretea lacustelor, realizata pentru televiziune integral cu camera digitala si prevazuta a fi trecuta pe pelicula pentru a putea fi difuzata si in cinematografe. Regizorul Dan Necsulea a realizat acest film pe un scenariu semnat de Eugene Pretorian, cu o echipa de actori de prim rang, pelicula dorindu-se, dupa cum marturiseste coperta CD-ului ce a fost oferit presei, -o varianta autohtona a <Nasului> lui Coppola extrem de bine plantata in realitatile romanesti ale tranzitiei-.
Actiunea se petrece in Romania anilor *90, -in plina <tranzitie> economica, sociala si morala-, in mediul mafiot al vechii nomenclaturi comuniste si securiste, devenita noua clasa -capitalista-. Doua sunt directiile discursului: regruparea nostalgicilor comunisti in scopul obtinerii fortei economice si politice si disensiunile dintre generatii, rezolvate cu extrema violenta, mergand pana la crima. In ceea ce priveste planurile dezvoltarii -temei-, regizorul se misca cu abilitate intre realitatea cotidiana si memorie, aceasta din urma reiterata de cosmarurile personajului principal. Se creeaza in acest fel un arriere-plan al paturii sociale in discutie, dezumanizarea, lacomia, dorinta de parvenire cu orice pret devenind o constanta a comunismului in sine.
Ca la majoritatea filmelor despre mafie, personajele se misca intr-un cerc restrans, cu ierarhii bine stabilite, dar nu si durabile, violenta este metoda de lucru, lipsa -legii morale- fiind subliniata si de promiscuitatea vietii de familie, guvernata de aceleasi norme ale banului obtinut prin orice mijloace. Regizorul ne introduce intr-o lume a carei viata se imparte intre jocul de poker din vila bucuresteana, apartamentul mai modest al amantei, vila din afara Bucurestiului, mobilata in stilul bine cunoscutelor -case de protocol-, fiind sustinuta de al doilea esalon al structurii respective prin activitati criminale plasate in cazinouri, hoteluri sau sordide locuinte de periferie si constructii lasate in parasire. Este, de altfel, peisajul Romaniei contemporane, speculat cu maiestrie de camera de filmat. Exista, deasupra personajului principal, un personaj ocult, -tovarasul-, mafiotii damboviteni isi explica loviturile financiare prin nevoia de bani -pentru partid-, bratele caracatitei se intind in lumea bancara nu numai autohtona, dar si americana, de exemplu.
In aceasta plaja de situatii si locatii se misca, asa cum spuneam, o echipa de actori remarcabili, incepand cu Victor Rebengiuc, interpretul personajului principal, Jorj, continuand cu inepuizabila Dorina Lazar, cu Mitica Popescu, in rolul activistului limitat si arogant, cu Traian Stanescu – Misu, omul rezolvarilor din umbra, Serban Ionescu, Valentin Teodosiu, Emilia Dobrin, Camelia Maxim. Singurele personaje pozitive, cel putin in aparenta, care au si sfarsitul cel mai violent, sunt Ana si Radu, fiica, respectiv, viitorul ginere ai lui Jorj, interpretati, mai putin convingator, de Camelia Maxim si Marius Bodochi (poate si pentru ca rolurile pozitive din astfel de productii sunt intotdeauna mai putin generoase din punct de vedere al solicitarii actoricesti).
Pelicula Tandretea lacustelor ofera privitorului toate ingredientele unui film despre -pegra-: violenta, sex, viol, crima. Cu mai multa sau mai putina imaginatie, cu aspect, cel putin in ceea ce priveste scenele de dezlantuire sexuala, de parodie a perversitatii din filmele americane (vezi scena bazinului cu capsuni sau defilarea gratios-idioata a tinerelor goale din bazinul sau de dupa draperia -tovarasului-). Toata aceasta combinatie contribuie la duritatea mesajului regizorului si scenaristului, resimtita de multe ori ca atare de privitor. Ni s-a parut insa ca pelicula sufera pe alocuri de linearitate, de o dihotomica valorizare a situatiilor. Scenaristul si regizorul cad cumva in capcana primitivismului, ceea ce poate servi eventual mesajului filmului, dar nu si denuntarii unei categorii sociale cu personaje mult mai complexe si a carei forta sta tocmai in capacitatea de disimulare. Daca primitivismul este, intr-adevar, unica dimensiune, bestiala, a personajelor din cosmarul lui Jorj – vanarea detinutilor pe dealurile aride ale unui lagar izolat de lume in anii *50 – contemporaneitatea este, in mod categoric, dominata de mai sofisticate modalitati de acaparare si a banilor, si a puterii politice.
Si pentru ca am vorbit despre cosmarul lui Jorj, am dori sa remarcam calitatea imaginii, semnate, cu maiestria bine cunoscuta de acum, de Viorel Sergovici, care reuseste, in secventele de lagar, sa introduca o dimensiune suprarealista a imaginii, de mare forta evocatoare si emotionala. Nu este singura situatie, dar este, credem, cea mai relevanta.
Proiectia la Institutul Francez a acestui film, ce va fi tranmis de postul de televiune Romania 1, vineri, a prilejuit realizatorilor anuntarea, cu regret dublat de demnitate si usoara ironie, a TVR Cinema prin comasarea cu redactia de teatru, intamplator sau nu in momentul in care serialul Memorialul Durerii a ajuns la perioada anilor *80, in el regasindu-se, dupa spusele doameni Lucia Hossu-Longin, personaje prezente acum chiar in diferite structuri de decizie la nivel local. Chiar daca, in unele momente, ne-am fi dorit o tratare mai subtila a fenomenului politic si social incriminat, filmul Tandretea lacustelor este, categoric, unul necesar, iar impactul lui la public urmeaza sa decida in ce masura realizatorii au izbutit sa apese pe coardele cele mai sensibile.
