Coincidenta a facut ca, alaturi de ideile pe care ni le-a prilejuit filmul lui Dan Necsulea, Tandretea lacustelor, sa ne oprim astazi la patru volume ce se refera, intr-un fel sau altul, tot la comunism.
Primul dintre ele, aparut de foarte putin timp, se datoreaza Editurii Compania, ce ne-a obisnuit cu carti incitante si aproape obligatorii pentru o biblioteca ce se respecta. Este vorba despre un volum de memorii.
Adio lumii vechi
Gandita sa fie publicata inainte de 1989, cartea de memorii a lui Petru Groza, feciorul de preot ortodox ardelean, nascut la inceputul secolului, devenit avocat, proprietar de mosii, fabrici, banci, hoteluri, mori etc., ministru averescan si, apoi, unul dintre artizanii instaurarii regimului comunist in Romania si dintre beneficiarii lui, se deschide cu un Cuvant catre cititori semnat de autor, din care spicuim: -Noi cei care luptam pentru nasterea si realizarea unei umanitati nobile si simple, pentru un ideal grandios de puritate si justitie sociala – care reprezinta totodata <adolescenta lumii> – sintem datori cu totii, tineri si batrini, sa facem eforturi continue pentru a fi in pas cu mersul vremii, pentru ca sa prevenim primejdia de a fi pusi inainte de vreme la muzeu sau de a fi inecati de revarsarea istoriei. Refuzind sa meditez asupra vietii cu scepticismul filosofiei spiritualist-vegetariene, sa fim studentii eterni ai realitatii obiective stapanita de legea vesnicei miscari, sa privim o data in carte si de doua ori in realitate, sa ne reconfortam spiritul si inima la flacara amintirilor si experientelor fecunde ale trecutului, respingind insa cu hotarire cenusa acestuia, mergind mereu cu sufletul neimblinzit pe caile progresului si umanitatii, spre viitorul socialist, mereu inainte, pentru a nu fi depasiti nici ca indivizi, nici ca popor, in marea emulatie a popoarelor.-
Dupa declaratia lui Liviu Groza, aceste memorii au fost dictate si apoi transcrise intre 1947 si 1957. La acea vreme, autorul avea peste 50 de ani si este greu de presupus ca pacatuia prin naivitate sau credulitate. Indiferent insa de coeficientul de sinceritate al autorului, cartea este interesanta pentru refacerea epocii ce a precedat instaurarea comunismului, pentru diversele portrete ale unor oameni din epoca si, nu in ultimul rand, pentru cunoasterea personajului-autor, prim-ministru al Romaniei intre 1945 si 1952, presedinte al prezidiului Marii Adunari Nationale intre 1952 si 1958.
Editura Victor Frunza a lansat recent, la Salonul de Carte si Presa, cel de-al doilea volum de Scrieri ale unuia dintre cei mai talentati jurnalisti interbelici: Pamfil Seicaru, fondatorul ziarului Curentul. In 1945, cand Petru Groza devenea prim-ministru al Romaniei, Pamfil Seicaru era judecat in lipsa, la Bucuresti, si condamnat la moarte. Sentinta n-a putut fi executata, ziaristul si istoricul Pamfil Seicaru traind in Occident pana la varsta de 86 de ani si lasand, la moartea sa, in 1980, o serie Curentul la Munchen si mai multe studii si articole, adunate in doua volume de Victor Frunza. Primul volum cuprinde, pe langa o biografie si o relatare a activitatii gazetaresti a autorului, trei capitole distincte: Textele militantului politic, in care sunt incluse Memorandumul adresat reprezentantilor Statelor Unite, Marii Britanii si Frantei de capitanul in rezerva Pamfil Seicaru si aprobat de Asociatia fostilor combatanti romani si un Memoriu catre principele Nicolae. Al doilea capitol, Scriitorii romani si comunismul, include cateva portrete ale unor nume de prestigiu a literaturii noastre, ca Panait Istrati, Mircea Eliade, Cazul Noica, Poezia in exil, dar, mai ales, doua texte de mare duritate la adresa lui Mihail Sadoveanu si a compromisurilor lui politice. In sfarsit, al treilea capitol este intitulat sugestiv Comunismul romanesc; Raspuns glasului patriei robite, expunand tezele social-politice ale exilului.
Volumul aparut recent aduna intre copertile lui o seama de studii, ce se dovedesc extrem de pertinente, despre politica internationala, de la criza mondiala din anii 1928 – 1933 la politica Romaniei din perioada imediat urmatoare ei, de la Principiul nationalitatilor la Hrusciov, de la China si Japonia la Uniunea Europeana contrapusa Rusiei Sovietice, de la Papa Ioan Paul al II-lea la terorismul italian. Ambele volume sunt relevante pentru acuitatea observatiei, pentru rigoarea argumentatiei si captivante prin stilul plin de forta si de culoare.
Destinul unui condamnat la moarte. Pamfil Seicaru
Autorul cartii, Victor Frunza, reconstituie, in urma unei aplicate cercetari a surselor documentare si a scrierilor lui Pamfil Seicaru, existenta acestui pasionat si pasionant personaj, ramas in amintirea unora dintre noi (pe drept sau pe nedrept) datorita sintagmei aplicate Palatului Curentul: -santajul si etajul-. Sunt analizate documentele referitoare la procesul sau, la interogatoriile surorilor lui ramase in tara. Victor Frunza realizeaza o ampla munca de prezentare si comentare a scrierilor lui Seicaru, a activitatii lui publicistice din exil, a zbaterii continuu a acestui luptator neobosit impotriva comunismului. Si, in nota deplinei rigurozitati a cercetatorului, nu omite nici micile clatinari ale unei constiinte in fata inexorabilului sfarsit si a dorului nespus de tara.
Sunt trei volume-portret asupra carora vom reveni.
