Desi a trecut aproape un -cincinal- de la privatizarea Intreprinderii de Masini Grele Bucuresti (IMGB), -surprizele- legate de procesul de schimbare a proprietarului nu contenesc sa apara. Nu mai departe decat luna trecuta, Curtea de Conturi a Romaniei a redeschis dosarul trecerii in proprietate privata a intreprinderii-etalon a industriei -grele- romanesti, punctul de greutate al verificarilor urmand sa -pice- pe legalitatea raportului de evaluare a intregului patrimoniu al IMGB si pe indeplinirea obligatiilor contractuale asumate de norvegieni. Actiunea de documentare a Curtii de Conturi continua, controlorii financiari semnaland, insa, pozitia refractara adoptata de oficialii Kvaerner IMGB.
Surprinzator, chiar naucitor, este faptul ca actualul actionar majoritar al societatii Kvaerner IMGB SA, societatea Kvaerner Romania NV (n.r. – SRL) NU ERA INREGISTRATA DEFINITIV in Registrul Comertului din Olanda la preluarea, prin contract, a actiunilor IMGB. Concret, la data de 4 iunie 1998, Fondul Proprietatii de Stat a semnat un act aditional (numarul 3), in care s-a constatat, printre altele, -substituirea- cumparatorului – puternica
Kvaerner ASA, din Norvegia, cu Kvaerner Romania, un SRL olandez. -Kvaerner ASA transfera Contractul (n.r. – contractul de vanzare-cumparare pentru IMGB SA) catre Kvaerner Romania NV. In consecinta, in toate prevederile Contractului si ale Actului Aditional cu referire la Cumparator se va citi Kvaerner Romania NV si acelea referitoare la Parti se vor citi Fondul Proprietatii de Stat si Kvaerner Romania NV- se mentioneaza in capitolul I al actului, in care Kvaerner Romania este identificata drept -o societate inregistrata in Olanda (…) reprezentata legal prin dl Jon Sivert Nielsen, director executiv-.
Or, documentele aflate in posesia noastra (traducerea legalizata a a extrasului din Registrul Comertului al Camerei de Comert din Delft-Haga) demonstreaza, fara echivoc, ca prima inregistrare a persoanei juridice Kvaerner Romania NV intr-un registru comercial este din data de 25 iunie 1998, ulterioara dobandirii de catre aceasta, a calitatii contractuale de cumparator al actiunilor colosului IMGB. Faptul in sine poate deveni deosebit de grav, o eventuala constatare a nulitatii actului in cauza putand avea consecinte de-a dreptul dezastruoase pentru Kvaerner IMGB.
Kvaerner recunoaste partial
Oficialii norvegieni de la IMGB au recunoscut cele de mai sus, precizand insa ca specificul legislatiei olandeze in domeniul infiintarii si functionarii societatilor comerciale ar permite acest lucru: -Kvaerner NV a fost inregistrata provizoriu, ca o societate in formare, pe 3 iunie 1998. Numarul provizoriu de inregistrare este acelasi cu numarul de inregistrare permanenta. Potrivit legii olandeze, este posibil ca o societate sa incheie contracte inainte de inregistrare. Drepturile si obligatiile care rezulta din asemenea contracte vor fi indeplinite de societate daca, dupa inregistrare, societatea le ratifica in mod expres sau implicit-. Precizam ca pozitia de mai sus ne-a fost transmisa prin posta electronica, la doua saptamani dupa ce redactorii -Curentul- au solicitat personal pozitia managerului companiei, dl Roar Endung.
Intortocheatele fiorduri ale privatizarii
Ce nu s-a putut lamuri nici din dialogul purtat cu Roar Endung, nici prin comunicatul ulterior sunt urmatoarele aspecte, pe care le aducem la cunostinta opiniei publice cu aceasta ocazie:
– Actul de la Camera de Comert din Haga precizeaza ca societatea cub raspundere limitata isi desfasoara activitatea din data de 12 iunie 1998.
– Jon Sivert Nielsen, directorul care a semnat pe actul aditional din data de 4 iunie 1998 in numele Kvaerner Romania NV, apare ca ocupand functia, cu drept unic de semnatura, din data de 12 iunie 1998.
– Hotararea de guvern prin care s-a mandatat FPS sa semneze actul cu Kvaerner Romania NV s-a aprobat in sedinta din data de 2 iunie 1998, inainte chiar de inregistrarea provizorie a acesteia.
Cum de a fost posibil ca FPS sa accepte, cu mandat semnat de guvernul Radu Vasile, sa fie schimbat un investitor strategic cu un SRL provizoriu, la acea data, ramane un mister ce trebuie elucidat de organele abilitate. Aceleasi care ar trebui sa decida eventual si asupra legalitatii actului aditional citat, daca tinem cont ca acesta este guvernat, totusi, de legea romana. Vom reveni in curand cu modul in care partea norvegiana, olandeza ulterior, in conditiile de mai sus si-a respectat obligatiile contractuale initiale, -evolutia- acestora fiind de-a dreptul spectaculoasa.
