Titlul primei editii al unui targ lunar al anticarilor din Bucuresti sugereaza, in pofida claritatii lui semantice, un sentiment chiar romantic, ce se instaleaza in vizitatorul sosit sa vada, sa cumpere sau numai sa descopere la un loc ce ar putea admira intr-o plimbare prin 40 de anticariate. La ora 10.00, ora deschiderii, atmosfera era incitanta. Unele standuri erau deja aranjate, iar anticarii sau reprezentantii lor asteptau cu oarecare emotie vizitatorii. Emotie, pentru ca era vorba despre o premiera, despre un public care ar fi putut fi altul decat cel obisnuit. Altele erau in curs de etalare. Se despacheta, se agatau tablouri, se cauta cea mai buna punere in valoare a obiectelor de arta decorativa. Si, inca de la prima ora, numarul vizitatorilor era considerabil.
Organizat in standuri personalizate, targul invita la o indelungata plimbare printr-o epoca relativ indepartata, ce a fost generoasa, in Romania si nu numai, cu creatia artistica: sfarsitul secolului XIX – inceputul secolului XX. Inainte de a incerca sa ne facem o impresie despre oferta zilei, am vrut sa stim cine si de ce a organizat manifestarea. Am stat de vorba cu domnul Axel Faivre, director general al World Trade Center Bucuresti.
Dorim sa dam targului o dimensiune internationala
-In Franta sunt multi anticari si multe manifestari de acest gen si mi-a parut rau ca ele nu exista si in Bucuresti. M-am gandit ca acest spatiu minunat de sub cupola de la World Trade Center este potrivit pentru un asemenea targ, iar anticarii au primit ideea mea cu entuziasm. Majoritatea au imbratisat-o, apreciind ca vor fi mai bine cunoscuti de catre public expunand lunar aici. Organizarea in sine n-a fost mai dificila decat aceea a Shop Art, destinat artistilor contemporani. Speram ca aceasta prima editie va trezi interes si, in acest caz, vom face, in viitor, o mai mare publicitate targului, caruia dorim sa-i dam o dimensiune internationala. Ne gandim, de asemenea, sa organizam in cadrul lui expozitii tematice, care sa atraga un public interesat de un anume domeniu. Imi placea sa vizitez unele anticariate din Bucuresti si cunosteam cativa anticari, dar nu mi-am imaginat pana acum ca exista aproximativ 40 de anticariate aici si ca oferta lor pentru perioada secolului XIX – inceputul secolului XX este atat de bogata si de o asemenea calitate. Dat fiind ca am promovat destul de intens manifestarea, prin presa, afis, invitatii, si ca, la randul lor, anticarii au lucrat si ei in aceasta directie, speram sa fie un public numeros. Desigur, o singura zi este cam putin, dar, cand este vorba despre anticari, se pune si problema valorii, pretului exponatelor, iar acest spatiu este deschis si nu ne putem asuma riscul unei durate mai mari. Eu voi sta astazi aici toata ziua, pentru a veghea asupra sigurantei lucrarilor.
Avem multe idei legate de arta, dupa cum vedeti, iar una dintre ele s-ar putea realiza in viitor. Ni se pare ca este nevoie la Bucuresti de o revista de arta cu aparitie periodica, care sa se ocupe si de aceste aspecte ale pietei in domeniu, pentru ca, iata, exista Shop Art, Rom-Antique, ieri a fost un targ la Brasov, mai sunt din timp in timp altele in diverse locuri si exista un public amator de arta.-
Sper in multa, multa lume
Oferta anticarilor s-a caracterizat, in primul rand, prin diversitate, in al doilea rand, prin calitate, in majoritatea cazurilor, preturile fiind realiste. La standul domnului Florin Colonas, locul vedeta il are avangarda, care constituie, dupa propria declaratie, o mare pasiune. Afise la expozitii Victor Brauner sau Marcel Iancu, de la Houston, respectiv Rotterdam, carti de referinta in domeniu, cum ar fi un catalog rezonat al unei mari expozitii de grafica Marcel Iancu, Das Graphische Werk, deschisa, in prezent, la Kunsthall din Rotterdam, care va dura cinci luni si care se bucura de un succes formidabil (intr-o singura nocturna a muzeului, a avut 4.000 de vizitatori), galeria domnului Colonas fiind singurul distribuitor al lui in Romania, volume bibliofile, cum ar fi triunghiul epistolar Dada, editat in 99 de exemplare in Occident (50 de euro), in versiune bilingva (romana si franceza). Un numar al revistei UNU dedicat lui Victor Brauner, cu articole semnate de Ilarie Voronca sau Geo Bogza si texte si imagini apartinand artistului, ne-a retinut in mod egal atentia. Cateva lucrari de grafica ale Niculinei Delavrancea Dona (acuarele si desene) erau oferite la pretul, mai curand modest, de 150 – 180 de euro.
Alte standuri prezentau selectii mai diversificate. La Galeria a arhitectei Alba Delia Popa predomina arta decorativa, alaturi de grafica semnata de Sorin Ilfoveanu sau pictura de sfarsit de secol XIX. La Dan*Art, restauratoarea Dana Postolache ne explica: -Nu am asteptari majore de la aceasta prima editie. Sper in multa, multa lume, publicitate. Mi-am dorit foarte mult un asemenea targ ca sa ne cunoastem intre noi, sa se intample ceva! Cu vanzarea, cum o vrea Dumnezeu. In domeniul anticariatului sunt interesata de secolul XIX, care inseamna, in general, calitate. Din pacate, lucruri vechi se gasesc greu in momentul de fata. Dar, evident, ma intereseaza orice tine de arta. Acum, am combinat, cu foarte mult curaj, as zice, arta culta si arta populara, mobilier taranesc si un fotoliu frantuzesc cu Aubusson, de exemplu, pictura europena de secol XIX, pictura romaneasca de secol XX, grafica de Magdalena Radulescu. La Galeria Dorobanti, atentia era atrasa, in primul rand, de arta decorativa din argint, de piesele de sticla si de mobilier frantuzesc. Puteai vedea si un Schweitzer-Cumpana, nu dintre varfurile picturii lui. Klaus Art Galery, unul dintre anticariatele ce au deja o traditie, s-a prezentat la targ cu o selectie de pictura romaneasca moderna si contemporana: Damo, Vladimir Zamfirescu, Corina Lecca, Aurel Baiesu…
Un Babilon estetic
Desigur, nu lipseau din standuri obiectele utilitare vechi, ce au capatat in ultima vreme valoare decorativa si starnesc interesul colectionarilor, cum ar fi fiarele de calcat, cantarele de masa, primusuri, piulite. O gama relativ larga de piese extrem-orientale, din perioade si cu valoare artistica diverse, gravuri, fotografii vechi, carti de beletristica in editii princeps sau numai vechi, decoratii, medalii, tavi de arama ciocanita (La Barba. Firma de incredere, care expunea si cateva picturi ce ar putea fi incluse in categoria pictura de gang), icoane din secolele XIX – inceput de XX, dar si mai noi, unele ferecate, portelanuri, ceasuri frantuzesti sau germane de secol XIX, din bronz, unele cu medalioane de portelan si postamente cu figuri animaliere, multa plastica mica, in bronz, ceramica, portelan constituiau o oferta generoasa, pentru categorii de public diverse si cu preturi de asemenea, diferentiate. Cateva standuri ne-au mai atras atentia in mod deosebit. Galeriile Djaburov, cu o gama de piese de buna calitate de pictura si grafica de Michaela Eleutheriade, Ion Musceleanu, Samuel Mutzner, Iser, Sorin Ionescu, Vasile Grigore, Marcel Chirnoaga, etalate cu stiinta. Era, cel putin la primele ore, singurul anticariat ce oferea o lista cu preturile pieselor expuse, preturi variind intre 400 (Chirnoaga) si 5.000 de dolari (Mutzner).
Covoare orientale, un serviciu de tacamuri englezesti Shefield, o nostima tava germana de secol XIX cu blatul din faianta cu figuri alegorice, afise vechi si moderne (amuzat cel de Punch din 1949), obiecte utilitare de secol XIX, printre care un vas turcesc din arama pentru mangal, mai rar intalnit astazi, litografii vechi, un afis frantuzesc din secolul XVIII, o scrisoare a lui Nicolae Iorga, ultima scrisa inainte de moartea sa, litografii moderne povestind istoria automobilului, o enciclopedie a sportului din 1930, a boxului, un repertoar cu o vechime de 100 de ani, neatins, cu coperti metalizate gasim la Andresen Antecarte, apartinand cunoscutului… Victor Frunza, scriitor si editor. -Este, ne marturiseste editorul, parte a unui proiect de diversificare a Casei editoriale pentru a asigura subzistenta ei. Dorim sa deschidem o librarie cu acest nume, dar, deocamdata, nu avem bani-.
Si un stand bizar: cateva picturi de scoala academista germana, prezentate de doi tineri a caror prezenta de spirit presupunem ca a fost pusa la incercare. N-am reusit sa aflam numele anticariatului, pentru ca, se pare, era vorba despre o persoana care, n-am inteles precis, incerca sa vanda ocazional sau chiar se ocupa cu acest lucru. N-am reusit sa aflam nici numele persoanei, care dorea sa ramana anonima (ceea ce era dreptul ei, daca ar fi avut un nume de firma). Ni s-a oferit un nume de telefon mobil petnru a contacta vanzatorul. Nu l-am retinut.
Prima editie a Targului Rom-Antique ne-a cucerit prin vizibila satisfactie a organizatorilor si a participantilor, acestia din urma fericiti numai pentru ca se afla acolo. Micile stangacii, cum ar fi lipsa unei firme la fiecare stand, care sa informeze vizitatorul asupra numelui anticariatului, e drept suplinita de cei mai multi prin oferirea de carti de vizita, micile intarzieri, unele marturisind pasiunea pentru aspectul targului (la plecare l-am vazut pe domnul Axel Faivre, urcat pe scara, atarnand cateva picturi care -nu sunt de vanzare, dar panoul gol nu arata bine-), au sporit astazi farmecul lui. Speram, impreuna cu toti anticarii cu care am stat de vorba, ca targul va avea loc lunar, ca alaturi de Shop Art el va deveni unul dintre locurile predilecte de vizitare si achizitionare de opere de arta, dar si de obiecte care personalizeaza casele multora dintre noi, chiar atunci cand, la vremea lor, piesele aveau si o oarecare dimensiune kitsch. Uneori, cu trecerea timpului, parfumul nostalgic si romantic justifica si asumarea kitsch-ului. Desi, trebuie sa recunoastem, cu cateva exceptii, oferta Targului Anticarilor de ieri s-a plasat in cadrul generos al artei si culturii autentice.
