Numirea istoricului Adrian Cioroianu la conducerea Ministerului de Externe nu a adus cu sine reforma instituţională mult aşteptată. Tovarăşii de la -cadre- au rămas pe poziţii rumegand bani grei de la buget, împreună cu o întreagă pleiadă de diplomatozauri pecerişti.
Cel mai bun exemplu este noul consul general al României la Shanghai, generalul maior Alexandru Grumaz, fost subsecretar de stat şi adjunct al directorului STS.
Intrarea lui Grumaz în diplomaţie, în locul ofiţerului SIE sub acoperire Ioan Păun (cunoscut din dosarul Zambaccian), a scandalizat MAE şi SIE la un loc.
Se ştie că astfel de posturi se acordă prin protocol secret, spionilor externi cu ştate vechi în SIE. Cat despre fostul setesist… Grumaz este cunoscut drept oaia neagră a serviciilor secrete. Personaj exotic, generalul s-a remarcat mai ales prin slugărnicia faţă de şefi, fiind promovat în armată datorită funcţiei tatăl său, fost secretar al Consiliului Politic al Marelui Stat Major din negurile comunismului.
Cum aşchia nu sare departe de trunchi, înainte de *89, juniorul a fost propulsat direct în Consiliul Politic Superior al Armatei, la direcţia de propagandă politică PCR. Acest amănunt neînsemnat nu se regăseşte în biografia romanţată a -diplomatului-.
Colegii de la contrainformaţii povestesc despre Grumaz că manuia cu responsabilitate goarnele electronice de pe maşinile ARO, folosite pentru preaslăvirea ceauşeştilor, ca şi în acţiunile diversioniste ale Securităţii în decembrie 1989. A fost coleg de facultate cu Francisc Tobă şi cu generalul SIE Liviu Rusu, iar despre aventurile propagandistului PCR cu subordonatele, ar putea povesti multe fostul ofiţer de la UM 0215 Petrişor Niculaie.
Aruncat dintr-un colţ în altul al Ministerului Apărării, Grumaz, acest Hopa-Mitică plin de epoleţi, a supravieţuit multor transferuri -în interes de serviciu-. A fost numit şef al Bazei de Reparaţii Aparatură Electronică din Ministerul Apărării, apoi ascuns la Direcţia Resurselor pentru Înzestrarea Armatei, condusă la vremea aceea de generalul Florentin Popa. S-a remarcat prin servilism total faţă de miniştrii Spiroiu şi Paşcu. Foştii colegi spun despre Grumaz că se pricepea foarte bine la împărţirea fondurilor de protocol. Specialitatea sa erau vazele festive, special inscripţionate pentru miniştrii MApN.
A urmat, târâş-grăpiş, cursurile de 9 luni ale Direcţiei de Informaţii Militare. Oripilat, generalul Decebal Ilina, fost şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei (actuala DGIA), nici măcar nu a vrut să audă de noul -agent secret-.
Ca urmare, prin manevre numai de el ştiute, Alexandru Grumaz a ajuns în SUA, la… DISAM, un colegiu pentru comunicaţii. S-a întors plin de medalii comemorative, tricouri de jucători de baseball şi fotografii ale ofiţerilor americani. Nu pierde nici o ocazie să se laude cu ele în faţa vizitatorilor măguliţi cu apelativul -excelenţă-.
Şi-a încheiat cariera militară anul trecut, în funcţia de prim-adjunct al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, odată cu şeful său Tudor Tănase. Făcea parte din serviciul cu cea mai -mare densitate de creiere-, cum lăudase preşedintele Traian Băsescu seteseul în ianuarie 2005.
Cei care credeau că Hopa-Mitică de MApN s-a dat bătut s-au înşelat amarnic. Mai vioi şi mai reciclat decât Pasărea Phoenix, generalul Alexandru Grumaz i-a luat locul în Shanghai celui care s-a ocupat de containerele cu chinezării ale fostului premier Adrian Năstase. Omul potrivit la locul potrivit.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane