Faptul ca preţurile terenurilor urcă, şi tot urcă, nu mai reprezintă pentru nimeni o noutate. Odată saturată zona urbană şi proximitatea marilor oraşe, a prins viteză şi preţul terenurilor agricole, fără veleităţi de transformare rapidă în intravilan sau măcar scoatere din circuitul agricol.
Norel Moise
[email protected]
Faptul că polul de interes se mută încet încet către sate se poate observa şi din anunţurile de vanzare de la mica publicitate, din cotidiane centrale şi locale. Dacă pană acum de vanzarea terenurilor agricole se ocupau proprietarii, eventual cu ajutorul primăriei dacă aceştia erau plecaţi din zona rurală, mai nou se remarcă existenţa intermediarilor.
Aceşti intermediari sunt împărţiţi şi ei în două categorii. Avem pe de o parte agenţii imobiliare, care tratează cu proprietarul şi îi găsesc clienţi dar şi speculatori de profesie care scot bani frumoşi profitand de conjunctura favorabilă.
Un moment propice pentru această a doua categorie de intermediari îl constituie seceta prelungită din această vară. Ţăranii care au în exploatare mici suprafeţe măsurabile în cateva hectare, poate chiar mai puţin, sunt din ce în ce mai tentaţi să vandă parcelele care în loc de profit le aducă numai muncă. Şi cum agricultura noastră e preponderent de subzistenţă iar uneltele de lucru sunt demne de anii *70 e clar că numărul celor care vor să scape de calvar (fără a se gandi însă ce vor face după ce banii luaţi azi se vor termina) e în creştere.
ŞI uite aşa s-a ajuns la situaţia în care vedem la rubrica vanzări imobiliare terenuri pe care se cere 10-15 euro/mp iar la cumpărări unele din aceeaşi zonă cu 3-5 euro/mp, ambele categorii purtand acelaşi număr de telefon pentru apelant. Care nu este nici pe departe o agenţie, ci un intermediar cu veleităţi de dealer, care rulează banii lui sau al clienţilor. Iar persoanele respective caştigă chiar mai mult decat proprietarul!